Drumul din Timișoara nu durează mult, o iei pe la Jebel-Voiteni-Birda și ajungi la Potoc, locul de unde poți merge spre pădurea protejată de UNESCO – rezervația Cheile Nerei-Beușnița – spre un drum forestier cu barieră, de unde intri în pădure, sau spre cantonul Damian. Un drum forestier te duce până la marginea pădurii pe care avem ocazia, pentru unii dintre noi unică, de a o vizita. Nu e ușor să mergi printr-o astfel de pădure, mai ales dacă ai ca principal mijloc de locomoție, în mod uzual, mașina, iar acum conștientizezi că cele două picioare nu sunt doar pentru ambreiaj și accelerație. Prin pădure, cel puțin pe o bună bucată de drum, copacii subțiri sunt la pământ, doborâți de vânturi, trebuie să treci peste ei, dar mai alunecă, pantalonii lungi încep deja să se umezească, iar bocancii se „ornează” instant cu noroi. Și e vară, dar plouă, iar biologii, rangerul și alți specialiști care te însoțesc pentru a-ți arăta minunăția din Caraș-Severin zici că sunt un comando, care sunt gata să te ajute, să mai care o geantă, și care înaintează cu pași vioi, ca Sly Stallone prin junglă.

foto: Adrian Panduru

Rămâi uimit…

Rămâi uimit și te gândești că poate lăsatul de fumat era o variantă pe care trebuia să o pui de mult timp în aplicare, așa că continui să mergi prin una dintre încercările vieții tale, mai ales când te uiți la colega ta care aduce „Drumuri aproape” și vezi că nu are nicio problemă în a înainta. Așa că înaintezi și tu, în timp ce un biolog găsește un gălbior, iar rangerul îți arată o urmă proaspătă de lup. Și când te gândești că aici găsești arbori de care nu dai la totul locul, plante, râși, urși și alte animale care trăiesc în pădurea virgină din Caraș-Severin. Păsările însă cântă așa de frumos atunci când ploaia se oprește (pentru câteva minute) și celebrează soarele, iar copacii au melci pe ei, care au urcat până la o înălțime amețitoare, de te gândești cum au ajuns acolo. Cu timp…foto: Adrian Pandurufoto: Adrian Panduru

O pădure cu profund caracter natural

Iar timpul este cel care caracterizează această pădure. Arborii de acolo au timp să crească, au timp să se dezvolte, iar fauna și flora au timp, de asemenea, să aibă acel aspect neatins de om de-a lungul timpului, de arie care nu a fost călcată de picioarele oamenilor decât pentru a fi observată, nu de a fi tăiată, ciuntită, transformată în canapea sau unele animale alungate cu gloanțe de puștile celor care vânează.

„Suntem în rezervația Cheile Nerei-Beușnița, componenta sitului patrimoniului mondial UNESCO cu făgete. Ne aflăm într-o pădure cu profund caracter natural, de fag, care este amestecată cu multe alte specii, cu carpen, cu frasin, cu paltin de munte, cu gorun, cer. Specialiștii din Europa au considerat cu mult timp în urmă că ecosistemele din specia fag sunt foarte importante la nivel ecologic pentru emisfera nordică și pentru civilizația noastră și atunci au ales câteva eșantioane de păduri care și-au păstrat caracterul natural și le-au înscris în patrimoniul mondial UNESCO.

Prima înscriere a fost în 2007, au urmat câteva extinderi în 2011, 2017, când am introdus și noi 12 componente, și încă una în 2020-2021. În prezent, situl este unul singur și el cuprinde 94 de componente. (…) În total, în locul în care ne aflăm sunt 4.200 de hectare. Pădurea cu caracter natural înseamnă că structura ecosistemului, arhitectura, păstrează caracterul natural, la fel și dinamica, funcționarea acestuia. Fără intervențiile omului la nivel istoric”, a spus dr. ing. Daniel Turcu, cercetător la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură (INCDS) Marin Drăcea.

„Sunt trasee turistice consacrate cu multe decenii înainte să ne naștem noi”

Practic, această pădure, fără intervențiile omului, se află în „scripte” de aproximativ 170 de ani. Asta înseamnă că anumiți arbori pot avea vârste fabuloase. Aici găsiți și specii deosebite de arbuști, ciuperci, faună, de la mamifere mari la insecte, lilieci până la amfibieni. Aici găsiți și alunul turcesc, o specie deosebită.

Turiștii care ajung în pădurile UNESCO?

„Ar trebui să vină în principiu vara. Să aibă grijă la vipere, în timpul verii. Avantajul este că ziua este lungă. Recomandarea este să folosească traseele turistice, să meargă cu grijă. Aceste păduri au condiții dificile de relief, nu suntem în parc, în centrul orașului, și să nu afecteze nicio componentă a sistemului forestier, să nu culeagă floricele, „ciupercuțe”… broscuțe, nu este voie, conform legislației generale. Cheile Nerei, aceste componente sunt rezervații naturale, majoritatea incluse în parcuri naționale. Turiștii ar putea să meargă pe traseul de pe Cheile Nerei, care ajunge de pe Cantonul Damian, un pic înainte, ajunge în zona asta de componentă UNESCO, ea se întinde și pe malul celălalt al Nerei și pe Valea Beușnița. Sunt trasee turistice consacrate cu multe decenii înainte să ne naștem noi. Orice astfel de vizită trebuie pregătită din timp, să ceară sfaturi de la colegii specializați, de la ariile protejate, de la parcul național și să vină pregătiți”, a spus Daniel Turcu.

„Călătorul adevărat ar trebui să vină să caute natură, tradiții”

Ce e de văzut în această zonă? Pe lângă traseul prin pădurea UNESCO, de dificultate medie, puteți vedea o serie de lucruri, de la cascade la tot felul de minunății ale naturii, tradiții și produse locale.

„Am avut o serie de întâlniri cu oamenii din comunitățile locale, pentru a le dezvălui ce beneficii le aduce Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița. Încercăm să scoatem în evidență pentru cei care vor să vină aici părți mai puțin cunoscute, nu doar Ochiul Beiului și Cascada Beușnița, să-i plimbăm și prin alte părți – Cascada Moceriș, spre exemplu, să înțeleagă că turismul nu înseamnă doar să te oprești din mașină la Bigăr să faci un selfie, ci să mergi și la oamenii din comunitatea locală, să consumi produse locale, să stai o noapte la pensiunile din zonă, să lași mașina și graba și să parcurgi parcul la pas. Cei din comunitățile locale sunt deschiși, unii încearcă, pentru unii e greu pentru că tu, ca să poți folosi produsele locale la pensiunea ta, ai nevoie de o serie de certificări. Călătorul adevărat ar trebui să vină să caute natură, tradiții, sunt multe tradiții în satele de aici din zonă, să caute autenticul. Pot apela la colegii de la Parcul Național, pot să pună întrebări și pe pagina de Facebook a parcului, acolo unde avem și contactele”, a spus Cristina Curelea, expert comunicator WWF – Fondul Mondial pentru Natură.

foto: Adrian Panduru

Proiectul Cheile Nerei-Beușnița este destinat îmbunătățirii stării de conservare a speciilor şi habitatelor de interes conservativ din Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa şi ariile naturale de interes comunitar şi naţional suprapuse prin revizuirea planului de management integrat, fiind implementat de R.N.P. Romsilva – Administrația Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița RA – lider de proiect, împreună cu Asociația WWF România și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”.

foto: Adrian Panduru