Când spui Anca Stoenescu te gândeşti automat la patru titluri de campioană cu ICIM Arad, la cele cucerite cu Livas Târgovişte sau AEL Limassol, la participările în Euroligă sau la cele trei turnee finale ale Campionatului European bifate cu naţionala României.

Din toamna lui 2010, însă, numele lui Stoenescu înseamnă BCM Bega Danzio Timişoara, actuala ocupantă a locului 4 în play-off. Palmaresul sportiv al Ancuţei este unul impresionant şi asta îi aduce în fiecare vară oferte tentante din străinătate sau din ţară. Ea a ales însă să semneze cu codaşa Diviziei A pentru că îi plac provocările şi pentru a reveni în oraşul unde a început baschetul la 9 ani.

„Mă bucur că am ales să revin la Timişoara, deşi la momentul respectiv toată lumea îmi spunea că îmi îngrop cariera dacă aleg Bega Danzio. Îmi place mult aici, e o atmosferă foarte frumoasă şi aş vrea să mai rămân. Nu aş spune nu să îmi închei cariera aici! E o echipă tânără aici, căreia îi lipseşte experienţa. La anul sper că dacă vom avea încă vreo două jucătoare cu experienţă să putem să atacăm podiumului. Dan Ionescu e unul dintre cei mai buni antrenori cu care am lucrat şi eu chiar am lucrat cu câţiva!”, spune jucătoarea care în scurt timp a devenit preferata fanilor timişoreni.

„Mai joc 3 ani şi gata”

După 22 de ani în baschet, Stoenescu spune că a învăţat să nu îşi facă planuri pentru viitor. „Viaţa mea este baschetul! Nu regret niciuna dintre alegerile făcute. Mă gândesc să mai joc vreo 3 ani şi după aia o las mai moale pentru că mă gândesc să îmi întemeiez o familie. Nu m-am gândit ce voi face după ce îmi închei cariera. Nu mă văd nici antrenor, dar nici oficial al vreunei echipe în acest moment… Pur şi simplu încă nu mi-am pus problema asta”, mărturiseşte jucătoarea de 1,74 metri.

Internaţionala BCM refuză titulatura de vedetă a echipei. „Eu le tot spun colegelor că în baschet nu poţi câştiga meciul de unul singur. Se joacă 5 la 5 şi câştigă cine e mai harnic, mai muncitor, nu cine are salariul mai mare… Sigur că pe umerii mei e o presiune mai mare şi toată lumea aşteaptă mai mult de la mine”, spune cu modestie Ancuţa, pentru care vorbesc însă statisticile. Un total de 293 de puncte marcate în 16 meciuri în acest campionat, adică locul doi în clasamentul marcatoarelor. Asta înseamnă o medie de 18,3 puncte pe meci şi 5,7 recuperări pe meci.

Două entorse în 22 de ani!

Viaţa sportivă a Ancuţei e un exemplu. În 22 de ani de sport a suferit două entorse, caz rarisim în lumea sportului: „Poate am fost norocoasă şi am fost ocolită de accidentările grave. Iar acum cu Rapidul am avut un bandaj la gleznă care m-a protejat, altfel putea să fie ruptură. Mi-am dat jos atela şi sunt gata de joc. Aş vrea să intru şi la Satu Mare, dar ei vor să mă menajeze”.

Capitolul echipei naţionale este unul special pentru conducătorul de joc ce a evoluat alături de naţionala României la trei turnee finale, în 2001, 2005 şi 2007. „Sper să nu ies din vizorul staff-ului tehnic şi să mă cheme în continuare.  La echipa naţională merg tot timpul cu plăcere. E însă greu anul ăsta să mai prindem ceva. A fost proastă organizarea în vară şi s-a pierdut teren”, încheie purtătoarea numărului 24 pe tricou.

C. O.