Cornelia-Elena Micicoi (USR) a preluat conducerea Instituției Prefectului – Județul Timiș în octombrie 2025, moment în care a renunțat la funcția de consilier județean. Într-un interviu pentru Agenda & PubliTim, printre altele, aceasta ne-a spus că prezența femeilor în politică și, în funcțiile de conducere în general, nu ține doar de corectitudine politică, acestea dovedind că, de cele mai multe ori, au la fel de multe motive ca bărbații.

Ce înseamnă să fii femeie în politică, un domeniu istoric dominat de bărbați?

Să fii femeie în politică pentru mine înseamnă, în primul rând, șansa de a arăta că leadershipul nu ține de gen, ci de caracter, profesionalism, viziune și devotament față de comunitate. Prezența femeilor în politică nu mai e de mult timp o excepție sau o simplă „bifă” de diversitate, ci o necesitate pentru o democrație matură și funcțională. Este o reală oportunitate de a aduce echilibru în acest domeniu. A fi femeie în politică nu ar trebui să fie un act de curaj, ci o normalitate.

Ați avut modele de femei politician?

Atunci când am decis să intru în politică, dar și pe parcursul activității mele politice, nu am căutat neapărat un model de femeie politician. De multe ori, însă, am apreciat calități specifice la diverse personalități feminine care activează în politică. Admir acele femei care fac politică din convingere, care își păstrează integritatea, care muncesc enorm în spatele reflectoarelor și care își folosesc vocea nu pentru a crea zgomot, ci pentru a găsi soluții reale pentru oameni.

Pe plan international am admirat ca și prestanță și putere de caracter personalități ca Margaret Thatcher sau Madeleine Albright, sunt figuri feminine care au rămas în conștiința politicii internaționale.

Când ați știut că vreți să vă implicați în politică?

La 20 de ani nu mă gândeam la o carieră în politică, mi-am dorit să am o carieră în business, ceea ce am și făcut. Decizia mea de a mă implica în politică a venit destul de târziu, în jurul vârstei de 45 de ani, asta după ce am încercat prin toate metodele și mijlocele posibile să îi fac pe decidenții politici să audă și, mai ales, să asculte vocea antreprenorilor locali.

Ați „țintit” poziții importante în politică sau, mai degrabă, ați acceptat să vă implicați atunci când a fost nevoie de dumneavoastră?

Pozițiile importante în politică vin natural atunci când munca ta vorbește de la sine. Nu am „țintit” funcții, ci am vrut să îmi asum o responsabilitate. Numirea mea în funcția de prefect al județului Timiș a venit ca o propunere bazată pe competență, pe ceea ce am demonstrat în cadrul echipei din care fac parte, precum și pe nevoia de stabilitate, de echilibru și de o comunicare instituțională transparentă. În momentul în care județul are nevoie de o gestionare fermă a problemelor, nu stai să te gândești la funcție, ci treci la treabă.

Cum considerați că se raportează partidele politice, în prezent, la ideea de reprezentare feminină în funcții-cheie? Pare că sunt mai deschise, la modul general, în a nominaliza (și) femei?

Dacă privim peisajul politic actual, la nivel de discurs și intenție generală, partidele politice sunt, într-adevăr, mult mai conștiente și mai deschise spre ideea de reprezentare feminină. Există o presiune socială legitimă, o evoluție a mentalităților în rândul electoratului și un standard european pe care societatea românească îl cere.

Totuși, dacă trecem de discursul general și ne uităm pe datele statistice, realitatea ne arată că această deschidere nu se traduce întotdeauna în mod automat în funcții-cheie executive sau pe poziții complet eligibile. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că partidele au înțeles importanța promovării femeilor ca vectori de imagine sau pe liste, însă mecanismele interne de putere, acele „bucătării interne” ale partidelor, rămân încă puternic masculinizate.

Comparativ cu celelalte partide majore, cum vi se pare că stă USR în această privință?

Din perspectiva reprezentării feminine, USR prezintă un profil interesant, situându-se undeva la intersecția dintre inovație de imagine și aceleași bariere sistemice cu care se confruntă toate partidele. USR a fost singurul partid mainstream care a încredințat conducerea executivă la nivel național unei femei și a susținut o candidatură feminină la alegerile prezidențiale, un pas uriaș din punct de vedere simbolic pentru politica din România, indiferent de reconfigurările ulterioare sau de demisiile strategice firești de după ciclurile electorale intense.

În plus, dacă ne uităm în eșalonul de miniștri din Guvern sau în liderii de opinie din spațiul public, figuri feminine din USR (cum sunt Diana Buzoianu sau Oana Țoiu) gestionează portofolii grele și vizibile, mediu și afaceri externe. Nu sunt doar figuri decorative, ci oameni care livrează cu adevărat politici publice.

Am observat în USR că există o deschidere reală către leadershipul feminin la vârf, mai ales de când conducerea partidului a fost preluată de către Dominic Fritz. Locul unde USR împarte aceleași dificultăți cu partide mari precum PSD sau PNL este baza piramidei: administrația locală. În județul Timiș, dar și la nivel național, este extrem de greu să propulsezi femei în funcții de primar sau în consiliile locale din mediul rural.

Istoric, din 1990 până în prezent, dintre cei 16 prefecți pe care i-a avut Timișul, doar doi au fost femei, iar dumneavoastră ați fi doar a treia. Ce vă sugerează această situație?

Funcția de prefect, prin natura sa de reprezentant al Guvernului în teritoriu și coordonator al structurilor de ordine publică, arme și situații de urgență, a purtat mult timp eticheta unei poziții care necesită o „mână de fier”, o viziune asociată tradițional stereotipurilor masculine de conducere. Într-adevăr, dacă ne raportăm la întreaga perioadă de după Revoluție, este o discrepanță numerică, dar uitându-ne în ultimii 9 ani, mai exact după 2017, avem 3 femei prefect în 9 ani, ceea ce este un lucru încurajator.

De-a lungul carierei dumneavoastră, ați observat diferențe între femeile și bărbații din politică și administrație? În această idee, credeți că există caracteristici care să îi recomande pe unii sau pe alții la a ocupa funcții reprezentative? Sau poate există situații în care s-ar preta mai bine un bărbat și altele în care s-ar preta mai bine o femeie…

Este o întrebare foarte complexă și actuală, pe care o primesc adesea și care merită o analiză nuanțată. Din experiența mea de până acum în administrație și în viața publică, pot spune cu convingere că profesionalismul, competența și dedicarea nu au gen. Dincolo de a fi bărbați sau femei, în funcțiile reprezentative și de conducere, suntem, în primul rând, oameni și profesioniști care poartă responsabilitatea binelui comun.

Totuși, dacă privim din punct de vedere sociologic și structural, putem observa anumite nuanțe. Istoric vorbind, femeile au fost adesea nevoite să depună un efort dublu pentru a-și demonstra competența în spațiul public, ceea ce le-a dezvoltat o reziliență deosebită, o atenție sporită la detalii și, de multe ori, o abordare bazată pe empatie, consens și mediere. Pe de altă parte, stilul tradițional masculin este adesea asociat cu o rapiditate în asumarea riscurilor sau cu un stil de leadership mai direct.

Însă acestea sunt mai degrabă tendințe de comportament sau trăsături individuale, nu reguli stricte.

Aveți, și la prefectură, oameni în subordine. Vi se pare că s-au îndoit vreodată de autoritatea dvs.?

Aceasta este o întrebare foarte directă și vă voi răspunde la fel de direct. De la preluarea mandatului și în întreaga mea activitate de până acum, nu am simțit că autoritatea mea ar fi pusă sub semnul întrebării din cauza genului. Colegii mei din cadrul Instituției Prefectului – Județul Timiș sunt funcționari cu multă experiență, oameni care înțeleg importanța stabilității și a muncii în echipă.

După părerea mea, autoritatea nu se impune prin gen și, pe termen lung, nici măcar prin funcția înscrisă pe o carte de vizită. Autoritatea adevărată se construiește zi de zi, prin corectitudine, prin decizii asumate, prin capacitatea de a asculta și de a tranșa situațiile complexe în mod echitabil.

Ce sfat le-ați da fetelor – sau, poate, și femeilor care până acum nu au luat asta în calcul – care doresc să intre în politică?

Sfatul meu cel mai cald este să aibă încredere în propria lor voce, în viziunea lor și să nu le fie teamă să facă pasul înainte. Politica și administrația au o nevoie profundă de competență, de sensibilitate la problemele reale ale comunității și de o abordare echilibrată, calități pe care femeile le aduc din plin la masa deciziilor.

Dacă ar fi să sintetizez câteva repere care pe mine m-au ajutat, le-aș mai spune așa: în primul rând, să investească continuu în pregătirea lor profesională. Când ești stăpână pe argumentele tale și bine documentată, nicio barieră sau prejudecată nu îți poate sta în cale. În al doilea rând, să își păstreze autenticitatea. Intrarea în politică nu înseamnă că trebuie să adopte un stil de leadership rigid sau să împrumute comportamente agresive doar pentru „a se impune”. În al treilea rând, să caute oameni de nădejde în echipă și să sprijine, la rândul lor, alte femei. Solidaritatea feminină este extrem de importantă.

În concluzie, credeți că este nevoie de mai multe femei în politică?

Răspunsul meu este un „da” categoric și ferm. Da, este absolută nevoie de mai multe femei în politică și în funcțiile de decizie, nu doar ca o chestiune de egalitate sau reprezentare statistică, ci pentru că societatea noastră are nevoie de o administrație competentă și completă. Politicile publice dintr-o comunitate trebuie să reflecte nevoile întregii populații, iar femeile reprezintă mai mult de jumătate din societate. O democrație matură și un județ puternic, așa cum este Timișul, se pot dezvolta la adevăratul lor potențial doar atunci când valorificăm la maximum toate resursele de inteligență, profesionalism și leadership de care dispunem.