Slujba a fost oficiată de doi preoți, iar credincioșii s-au rugat pentru sănătate, pace și bunăstare. Ajunul Crăciunului reprezintă un moment important pentru comunitatea sârbă, fiind marcat prin participarea la slujbele religioase și respectarea obiceiurilor transmise din generație în generație.

Și copiii au avut un mic spectacol în slujbă și la final au fost recompensați de Moș Crăciun.

După slujbă, în curtea Bisericii Ortodoxe Sârbe din Mehala a fost aprins un stejar, conform tradiției.

„Badnjak este pomul pe care sârbii îl aprindeau în Ajunul Crăciunului. În majoritatea satelor, în dimineața de Ajun, câte un membru din fiecare familie merge în pădure după Badnjak, care ar trebui să fie dintr-un lemn tare. Unii etnologi consideră că stejarul este pomul Domnului, iar un respect deosebit i-au acorat acestui copac și slovenii. Conform Dicționarului de Mitologie Slavă, Badnjak înseamnă personaj mitic la slavii de sud, cunoscut și sub numele de Toiagul de Crăciun.

El poate fi reprezentat printr-un bătrân care își face apariția în Ajun de Crăciun sau de Anul Nou și umblă cu un par, cu un toiag sau cu o nuia în mână, pe care, în final, le aruncă în focul ritual la trecerea dintre ani. La sârbi, Ajunul Crăciunului se mai numește și badni dan (de la Badnjak). În această zi se face turta cu noroc, numită astfel pentru că în interiorul ei se ascunde o monedă de aur sau de argint”, a explicat Iulia Tamazlicariu în lucrarea de licență „Crăciunul la sârbi” prezentată în anul 2014 la Universitatea de Vest din Timișoara – Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Departamentul de Studii Românești, Secția Studii Culturale.

 

În sursa citată, timișoreanca Iulia Tamazlicariu mai scrie că în seara de Ajun se servește mâncare de post în toate casele sârbești.

„Conform unei reguli nescrise, toți membrii unei familii trebuie să facă față baie, astfel Crăciunul să îi găsească curați. La masă se servește de obicei supă de roșii sau ciorbă, fasole uscată, pește, nuci, miere și prune uscate. Dintotdeauna, nucile au avut un rol important. De nuci sunt legate mai multe caracteristici magice. De exemplu, după seara de Ajun, în casă se aruncă acele nuci în camerele mari. Un detaliu important este că ele sunt patru la număr și vin aruncate în formă de cruce, iar la fiecare nucă aruncată se spune În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

În concepția populară se considera că hoții auzeau sunetului nucilor și știau că acea casă este protejată de forțe malefice. În toate satele, cel mai important element al serii de Ajun a fost mierea. Aceasta o consumau toți locatarii casei fiindcă se considera că tot anul le va fi dulce și vor avea parte de sănătate de fier”, a mai relatat Iulia Tamazlicariu în lucrarea de licență.

Din casele sârbilor nu lipsesc colindătorii în seara de Ajun.