În România s-a greşit mult în ceea ce priveşte primul ajutor şi probabil se va greşi în continuare dacă oamenii nu vor fi pregătiţi pentru a putea interveni în astfel de cazuri. Iosif Florin Cobzariu, medic primar în medicină de urgenţă, doctor în ştiinţe medicale, şef de lucrări la UMF Timişoara, coordonator disciplină de Abilităţi Clinice şi Disciplină de Prim Ajutor, spune că organizarea trebuie centrată pe posibilităţi cât mai rapide de intervenţie disponibile în cât mai multe locuri.
„Prevenţia este mai ieftină în general decât curaţia, dar nu se poate pune problema de prevenţie în medicina de urgenţă. Organizarea trebuie centrată pe posibilităţi cât mai rapide de intervenţie. Asta înseamnă într-o primă fază identificarea locurilor cu eventuale aglomerări de populaţie în care şi incidenţa urgenţelor ar putea să fie mai mare şi în perimetrul acestor locuri trebuie asigurate posibilităţi de intervenţie rapide şi de specialitate, cu oameni calificaţi, nu paramedici făcuţi în trei luni, aşa cum există în majoritatea staţiilor SMURD”, spune Cobzariu.
Doctorul crede că serviciul de urgenţă 112 este, acum, un factor de întârziere a urgenţelor. De la sfârşitul lui 2011, telefonistele de la numărul de urgență trebuie să chestioneze în cadrul apelului despre date personale (nume, prenume, vârstă a victimei respective) după care transmit legătura la ambulanţă, fostul 961, unde telefonistele reiau o serie de întrebări absolut inutile despre victimă, datele personale ale victimei, şi mai puţin despre situaţia de urgenţă.
„112 ar putea să fie reorganizat astfel încât să aibă în interior reprezentanţi calificaţi din cele trei forţe principale care acţionează în situaţii de criză, de urgenţă: poliţia, pompierii şi forţa medicală. Aceste trei forţe ar trebui să fie reprezentate în 112, în încăperea în care se primeşte mesajul alarmant şi ar trebui să acţioneze în conformitate cu nişte standarde clare despre cine, cum şi cât acţionează în funcţie de mesajul alarmant”, susţine doctorul timişorean.
Florin Cobzariu a început din 2005 să facă cursul de prim ajutor în anul I la medicină generală, cu studenţii. Din 2009 face acest curs cu studenţii facultăţii de medicină dentară şi din 2010 cu studenţii de la farmacie.
„Sunt şi cursuri postuniversitare pentru cele trei categorii de cadre sanitare, aceste cursuri ar trebui extinse la toţi membri ISU, la toţi poliţiştii, la toate cadrele didactice, în cursul studiilor primare şi gimnaziale, astfel încât tot mai multe victime să poată beneficia de prezenţa unui martor care să ştie să-i acorde primul ajutor până la venirea sistemelor specializate. Vânzătorii din mall-uri ar trebui să ştie să acorde primul ajutor, la orice fel de supermarket, nu mai zic de conducătorii de tren, însoţitorii de bord. Asta pleacă de la identificarea locurilor prima dată, unde ar putea să apară mai des urgenţa. Din 1999, în America există un program de răspândire în teritoriu a defibrilatoarelor automate însoţite de instrucţia unor grupe care pot interveni în caz de stop cardiac. În aceste locuri soluţia ar fi să existe acest defibrilator automat, o trusă de prim ajutor, foarte similară cu cea auto sau ceva mai complexă şi completă şi grupe de personal instruit, care pe tot parcursul programului să poată interveni. Lucrurile trebuie să înceapă cu educaţia, chiar şi la Facultatea de Politehnică se poate face un curs de prim-ajutor”, spune Cobzariu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!