Oamenii ajungeau și la mici și bere, dar, înainte, de dimineață până la orele prânzului, trebuiau să defileze prin fața comitetului de partid ai cărui membri „de frunte” stăteau într-o tribună plasată în vecinătatea Pasajului Jiul, pe Bulevardul Republicii, aproximativ în zona unde acum se află o benzinărie și o locomotivă.

„În 1 Mai se defila pe Bulevardul Republicii, se pleca de la Muzeu, veneai prin fața Operei și o țineai direct până la gară. Defilarea se termina la pasarela pietonală. De la Muzeul Banatului venea din toate părțile, toată lumea, oameni de la fiecare întreprindere. Înainte de asta se făceau pregătiri cu luni de zile înainte. Materiale, tot felul, erau și cu gărzile patriotice, sportivi, se făceau care alegorice, se spunea tot ce se producea, grafice.

Se ținea o revizuire cu ce ai muncit într-un an de zile, se spuneau  «eroii muncii». Era comitetul de partid, toți erau acolo pe Republicii, la tribună, unde-i locomotiva acum, înainte, unde-i benzinăria. Erau tot felul de mesaje, gen: «Cu partidul nostru-n frunte, vom avea victorii multe»”, ne povestește Petre, un bătrân de 74 de ani din Timișoara, care a lucrat la AEM.

La paradă participau elevi, muncitori, sportivi, practic erau expuse toate categoriile în care județul avea performanțe. Iar pe atunci nu prea aveai voie să nu ai performanțe… Și dacă acestea nu erau, tot existau… cel puțin pe hârtie.

După paradă, participanții se duceau la mici și la bere. Erau plasate tonete peste tot prin oraș…

„După paradă, care ținea până în jur de ora 13, de acolo oamenii se despărțeau, veneau mașinile care adunau materiale pentru defilare, ne întâlneam, prieteni, rude, și plecam. La fiecare colț erau tarabe cu mici, cu bere, cu tot felul, prin Parcul Central, la pădure, toate grădinile erau pline. Erau angajați muncitori care vroiau să servească. Nu prea le-am avut eu cu asta, eu mai mult am fugit de la paradă, am făcut prezența și după aceea am plecat”, ne mai spune Petre.

La 1 Mai 1886, sute de mii de muncitori au protestat în SUA pentru a le fi redus programul de lucru la opt ore, fără a le fi scăzute salariile, ceea ce până la urmă au și obținut. Cele mai mari demonstrații au avut loc la Chicago, unde au fost uciși peste 200 de demonstranți și șapte polițiști.

În 1889, Congresul Internaționalei a II-a Socialiste de la Paris a decretat ziua de 1 Mai ca Zi Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei de la Chicago.