Cazul micuţilor a fost sesizat specialiştilor în urmă cu câteva zile şi este clasificat drept neglijenţă severă din partea familiei, adică „situaţie care le pune viaţa în pericol”. Numărul acestor cazuri de copii neglijaţi a crescut cu aproape 50 la sută în ultimii doi ani în judeţul Timiş, iar cei care nu îşi fac treaba în această problemă sunt reprezentanţii comunităţilor locale, mai exact ai primăriilor, mai spun specialiştii.

„Cei patru fraţi au fost aduşi la sediul Direcţiei pentru Protecţia Copilului, unde li se fac actele necesare în astfel de cazuri, după care ei sunt transferaţi în Centrul de primire în regim de urgenţă. Acolo sunt îmbrăcaţi, hrăniţi, spălaţi şi li se acordă îngrijiri medicale dacă este cazul. Au fost şi cazuri când copiii scoşi din familii au necesitat internare în spital. În paralel, specialiştii noştri şi asistenţii sociali ai primăriilor de unde provin cazurile lucrează cu familiile copiilor, în sensul că încearcă să identifice problemele cu care se confruntă acestea şi le ajută să le rezolve”, spune purtătoarea de cuvânt a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului (DGASPC) Timiş, Smaranda Marcu.

Aceasta precizează că, de foarte multe ori, părinţii copiilor neglijaţi nu au acte, nu au un serviciu şi nici banii necesari să îşi întreţină micuţii. Deseori, aceşti copii nu frecventează nicio formă de învăţământ, iar asistenţii sociali iau legătura cu reprezentanţii Poliţiei pentru a rezolva problema actelor, cu Direcţiile de Muncă pentru a le găsi de lucru părinţilor sau cu instituţiile de învăţământ pentru a integra copiii în şcoli.

Cea mai bună alternativă la familia naturală a copiilor neglijaţi rămâne, în perioada de rezolvare a situaţiilor, plasarea acestora la asistenţii maternali profesionişti, numai că, în prezent, cei 607 asistenţi angajaţi în Timiş au în plasament 1101 copii. Conform noilor reglementări, Direcţia pentru Protecţia Copilului nu mai poate angaja alţii, astfel că, cei mai mulţi copii neglijaţi de familiile naturale ajung în centre de plasament din judeţ. Rupţi de familie, de fraţi, aflaţi deodată între mulţi copii necunoscuţi şi cu puţini îngrijitori, aceşti micuţi sunt nevoiţi să înceapă o altă viaţă. „Copiii mai mici de doi ani găsiţi în situaţii de neglijare sunt plasaţi în familii de asistenţi maternali profesionişti şi, dacă au fraţi la fel de mici, nu sunt despărţiţi de aceştia”, spune Smaranda Marcu. 

Anul trecut, 151 de copii au fost scoşi din familiile lor în regim de urgenţă din cauza neglijării sau a violenţei domestice în judeţul Timiş. Numărul cazurilor a crescut cu aproape 50 la sută într-un an, după ce în 2009 a fost de 112, iar în 2008 de 103.

În luna ianuarie a acestui an, 10 copii au fost deja scoşi din familiile lor din cauza neglijării sau violenţei domestice, adică în medie un copil la trei zile.

În general cazurile sunt sesizate fie de asistenţii sociali din localitate, fie de către vecinii sau profesorii copiilor, care sună la Telefonul Copilului – 983. Există însă şi cazuri în care chiar copiii bătuţi sună şi cer ajutor. 

„Implicarea mai activă a primăriilor ar putea rezolva multe dintre probleme. Conform Legii 272 din 2004 cu privire la protecţia drepturilor copilului, responsabilitatea primară faţă de copii revine familiei, responsabilitatea secundară revine comunităţilor locale, adică primăriilor, iar responsabilitatea terţiară revine Direcţiei pentru Protecţia Copilului. Ar trebui ca asistenţii sociali ai primăriilor să cunoască aceste cazuri din raza lor pentru că au posibilitatea de a deschide centre de zi, unde micuţii pot sta pe parcursul zilei aproape de familie, să primească hrană, supraveghere şi să beneficieze şi de alte servicii”, consideră Smaranda Marcu.

Delia S. Barbu