Fenomenul copiilor dispăruți continuă să crească în România, iar județul Timiș nu face excepție. Potrivit datelor Inspectoratului General al Poliției Române, în perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026 au fost înregistrate 10.566 de sesizări privind dispariția unor minori, cu peste 600 mai multe decât în anul precedent și cu aproape 2.000 mai multe decât în urmă cu doi ani.

Din totalul sesizărilor din ultimul an, cele mai multe au vizat adolescenți cu vârste între 14 și 18 ani – 8.140 de cazuri. Pentru copiii între 10 și 14 ani au fost raportate 2.186 de cazuri, iar pentru grupele de vârstă mai mici numărul sesizărilor a fost semnificativ redus.

Timiș: 90 de plecări voluntare în primele luni ale anului 2026

La solicitarea Tion, Inspectoratul de Poliție Județean Timiș a precizat că, în perioada 1 ianuarie 2026 – 9 iunie 2026, au fost soluționate 90 de sesizări privind plecările voluntare ale minorilor de la domiciliu sau din centrele de plasament.

Dintre acestea, nouă minori aflați în centre de plasament au fost implicați în 32 de plecări voluntare. În ceea ce privește soluționarea cazurilor, 55 de minori au fost depistați de polițiști în urma activităților specifice, iar 35 s-au întors de bunăvoie la domiciliu sau în centrele din care plecaseră.

Ce înseamnă „plecare voluntară”

Aproximativ 60% dintre disparițiile raportate la nivel național reprezintă plecări voluntare din locuințe sociale, cămine școlare sau centre ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Specialiștii atrag însă atenția că termenul „voluntar” poate fi înșelător.

„Copiii nu fug doar de acasă; ei fug spre ceva ce nu reușesc să găsească acasă. Datoria noastră, ca părinți, este să facem din casă acel loc. Un copil care simte că există măcar un adult care îl ascultă fără să-l judece are șanse mult mai mici să caute această ascultare în afara casei, uneori în locuri periculoase”, a declarat Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al Organizației Salvați Copiii România.

De ce pleacă minorii

La nivel național, Organizația Salvați Copiii a identificat mai multe cauze principale:

• Probleme în familie: violență, conflicte, abuz, neglijare, stil parental excesiv de autoritar sau consum de alcool și droguri în familie.
• Dorința de a scăpa dintr-o situație dificilă: copiii pleacă fie „din cauza a ceva”, fie „spre ceva” ce percep ca fiind mai sigur sau mai atractiv.
• Probleme de sănătate mintală: episoade depresive, anxietate sau ideație suicidară.
• Situația copiilor din centrele de plasament: dorința de reunificare cu familia de origine sau dificultăți legate de mediul de îngrijire.
• Probleme școlare: bullying, dificultăți de învățare, absenteism sau presiune socială din partea colegilor.

Semnalele de alarmă pentru părinți

Specialiștii spun că, înainte de o plecare, mulți copii manifestă schimbări de comportament:

• Retragere și izolare
• Refuzul activităților care înainte îi făceau plăcere
• Schimbări de dispoziție
• Tristețe, iritabilitate sau anxietate persistentă.
• Scăderea performanței școlare
• Absențe repetate și conflicte la școală.
• Tulburări de somn și alimentație
• Modificări evidente ale rutinelor zilnice
• Prietenii și întâlniri ascunse
• Relații noi despre care adultul nu știe și pe care copilul le evită în discuții
• Timp excesiv petrecut online
• Conversații închise rapid la apropierea unui adult
• Afirmații aparent banale: „Nu mă înțelege nimeni”, „mi-aș dori să dispar” sau „aș vrea să fiu altundeva”

Niciunul dintre aceste semne nu indică automat că un copil va pleca de acasă, însă prezența lor persistentă arată că minorul traversează o perioadă dificilă și are nevoie de sprijin.

Cum trebuie reacționat

În cazul dispariției unui copil, specialiștii recomandă sesizarea imediată a autorităților. Primele ore sunt considerate esențiale pentru identificarea rapidă a minorului.

Părinții ar trebui să aibă pregătite:

• o fotografie recentă a copilului;
• descrierea hainelor purtate la momentul dispariției;
• locul și ora la care a fost văzut ultima dată;
• date despre telefonul și aplicațiile folosite;
• informații despre prieteni, posibile destinații și eventuale probleme medicale.

Potrivit datelor oferite de IGPR, aproximativ 97% dintre disparițiile de minori se încheie anual prin găsirea sau întoarcerea copiilor într-un interval scurt, fără riscuri majore pentru siguranța lor. Cu toate acestea, creșterea constantă a numărului de sesizări indică probleme sociale și familiale care nu pot fi ignorate.