Dar, Timișoara îmi este dragă, mai ales, datorită exemplului de sacrificiu dat nouă tuturor la Revoluție și a prețiosului dar pe care ea l-a făcut în acele zile istorice întregii țări: darul libertății. Astfel, pot spune că Timișoara e cu adevărat în inima mea de la vârsta de la unsprezece ani când, de aici, au venit înspre mine, primele ecouri ale Revoluției. Atunci, în acele sumbre zile mi-a fost dat să iau parte la prima relatare incredibilă din viaţa mea. Aceea despre morţii de la Revoluţie, cei uciși, împușcați cu brutalitate. Am aflat despre toate acele incredibile întâmplări, în casa părinților mei, de la Nina, o fată din Arad, care era studentă la Timișoara și care, întoarsă în oraș, ne-a povestit cum, în data de 17 decembrie 1989, a plecat din campusul universitar și a ajuns în Piaţa Operei unde a văzut scene absolut îngrozitoare. În acele momente am învățat despre extraordinara experienţă existențială a întâlnirii cu moartea, dar, în același timp, şi cu libertatea. O libertate câștigată prin jertfa unor tineri curajoși. Am mai înțeles tot atunci, mergând cu tata în piaţă unde se trăsese la Arad, că viața și moartea contează și că, de fapt conștiința istorică este aceea pe care o dobândim când realizăm că alegerile noastre au consecințe. Știm astăzi că acei tineri secerați pe treptele Catedralei, în decembrie 1989, au ales să strige: „Vom muri și vom fi liberi” și prin gestul lor au ales chiar să-și dea viața pentru libertate.

Timișoara s-a diferențiat dintotdeauna de celelalte orașe ale României prin deschiderea sa față de alteritate și prin multiculturalismul său. Dar nu orice fel de multiculturalism, ci unul deschis, pașnic. Aici este locul unde s-au întâlnit și au coabitat mereu, în bună armonie, mai multe etnii și confesiuni. Toţi locuitorii orașului au dovedit de-a lungul vremii că împărtăşesc o gramatică culturală comună, iubirea de aproape, respectul faţă de semenii din jurul lor și credinţa în Dumnezeu. Iar toate aceste date ar trebui să ne onoreze și să ofere un model demn de urmat.

Pe lângă formarea mea vestic-occidentală pot spune că m-am format și pe axa Arad-Timișoara-Cluj. Prin urmare, am rămas mereu conectat la ceea ce se întâmplă în Timișoara. Am fost pasionat de mișcarea culturală timișoreană, venind nu de puține ori aici pentru a participa la diverse manifestări culturale. Una dintre acestea, semnificativă pentru mine, a fost cea din1996 când am venit să-l ascult și să-l întâlnesc pe Horia-Roman Patapievici. Un an mai târziu, în 1997, tot la Timișoara, a avut loc un moment foarte important pentru mine. A fost momentul în care mi-am făcut debutul teologic în Altarul Banatului. Prin urmare, deși am trăit în orașe precum Munchen sau Londra, relaţia mea cu orașul de pe Bega a rămas una extrem de apropiată și cred că acum important este ceea ce noi putem oferi unui asemenea loc precum Timișoara.

Acum, când se vorbeşte despre Timișoara ca fiind următoarea „Capitală Culturală a Europei”, timișorenii își doresc să fie reprezentați de oameni de cultură implicați, care iubesc și sunt devotați orașului. Oameni care vor putea susține eforturile administrației și care vor milita pentru o educație și o cercetare performantă. Sunt pe deplin convins că, prin muncă și dedicare, Timișoara va putea deveni o perlă din punct de vedere cultural, cel mai atractiv oraș pentru antreprenori și pentru investitori și un loc și mai frumos pentru toți locuitorii săi. Un exemplu, așa cum a fost dintotdeauna.

Comandat de Partidul Mișcarea Populară. Executat de Inform Media Press SRL. Cod mandatar financiar: 11200012

(369)