De atunci au trecut mai bine de zece ani, iar cele două surori au adunat o bogată experiență în fabrica de anvelope. Le-au impresionat încă de la început amploarea operațiunilor de aici, de-a lungul timpului plecând de la Timișoara peste 200 de milioane de anvelope în întreaga lume.

Cariere dinamice

Viorica își amintește de prima impresie pe care i-a făcut-o fabrica: i s-a părut imensă. Și avea și cu ce să compare. Fusese lăcătuș mecanic la UMT timp de zece ani, acolo unde a fost și șef de echipă.

Spune că o atrag domeniile tehnice deoarece este o fire dinamică: „nu pot să stau într-un singur loc, îmi place să mă mișc, să mă aflu în miezul acțiunii. De altfel, îmi place să știu tot ce ține de procesul de care mă ocup, dar și ce se întâmplă la mașina KM”. În 12 ani a ajuns să cunoască procesul de asamblare al anvelopelor foarte bine: „am procesul la degetul mic”, însă recunoaște zâmbind că „mereu mai poți învăța câte ceva nou”.

Mișcarea o caracterizează și pe Cristina – joburile au purtat-o în diferite locuri: „Am lucrat la laboratorul de exploatare minieră din Baia de Arieș timp de patru ani și jumătate, nouă ani la centrul de plasament de la Recaș. Pe urmă am ajuns la noi, la Continental, la Timișoara”.

Dedicația pentru locul de muncă ales le caracterizează pe amândouă, este motivul pentru care nicio situație nu li se pare cu adevărat dificilă. „Astfel de situații se ivesc zilnic, și noi le rezolvăm!”, spune Viorica cu multă convingere. Cristina este de aceeași părere: „nu este situație căreia să nu îi dăm de capăt. Ce ține de noi, rezolvăm!”.

Au gustul lucrului bine făcut. Viorica este competitivă, vrea să fie mereu cea mai bună. Îi place să poată lucra cât mai eficient, orice o împiedică trebuie rezolvat urgent. „Mă duc des pe capul șefului meu, oricând ceva nu merge strună și nu-mi pot face munca.”

Cele mai frumoase momente vin când…

De echipă le leagă cele mai frumoase amintiri din activitatea lor. Vioricăi îi este greu să se oprească asupra unui eveniment anume: „În 12 ani câte nu se întâmplă… Îmi amintesc cu bucurie ce mândră eram de fiecare dată ce mai urcam o treaptă în calificări. Sau ce frumoase erau ieșirile cu întregul schimb când eram premiați pentru recordurile noastre!” Iar sora sa are un loc special pentru ea: „Cel mai plăcut lucru pentru mine este că lucrez împreună cu sora mea. În familie tot timpul te ajuți. Și cu cât ne ajutăm, cu atât suntem mai eficiente și putem ajuta echipa să aibă rezultate cu care să ne mândrim”.

Totodată, Cristina are propriile momente de bucurie, de care spune că este foarte mândră: „Ce senzație de mulțumire să vedem că ne-am făcut treaba bine! Când primești felicitări după un audit, cum să nu te simți bine? De asemenea, îmi place foarte mult să merg la Ziua Familiei, am fost prezentă de fiecare dată, cu familia. E frumos să vezi în carne și oase oameni și copii de care auzim când suntem la lucru. Sunt oameni minunați printre noi!”.

De la anvelope, la grădinărit și artă

Și în timpul liber, Viorica și Cristina sunt foarte active. Amândouă se ocupă cu drag de grădină, cea a Vioricăi având peste 1000 m². Cristina are și doi câini, labradorul Zuzulică și un ciobănesc german, Nero. Călătoriile sunt și ele printre preferatele lor: „ne mai răsfățăm cu câte o excursie în țară, sau peste hotare,” povestește Viorica. „Trebuie să ne încărcăm bateriile. Am o stațiune preferată, mă duc acolo în fiecare an: Ocna Sibiului”.

Pe Cristina călătoriile au purtat-o până în Israel, despre care vorbește cu admirație: „Am fost recent în Israel, l-am străbătut din nord până în sud. Am fost în toate locurile cunoscute – Ierusalim, Betlehem, Nazaret, la Marea Moartă, am navigat pe Marea Galileii. A fost o experiență plină de emoții, am văzut alături și multe discrepanțe – locuri frumoase și bogate lângă străzi unde se vedea sărăcia… A fost foarte frumos și mi-am dorit mult să merg”.

Le unește și înclinația pentru artă – pentru Viorica este pictura. Absolventă cu notă maximă a Școlii populare de artă din Timișoara, a avut chiar și propria expoziție la Casa Armatei. „Și acum mai pictez. Portrete pentru prieteni, decorații pentru copii, am umplut paginile unui album cu zeci de unicorni pentru fetița unei prietene”.

Cristina este și ea artistă, dar într-un alt domeniu – gastronomia. „Nu respect niciodată rețetele, mereu improvizez, le creez pe ale mele. Chiar am o rețetă special creată de mine, care este unul din felurile preferate ale Vioricăi”. Este vorba de un aluat cu o umplutură al cărei secret îl știe doar ea. Și familia apreciază, mai ales că „îmi testez creațiile pe familie și prieteni”. La care Viorica răspunde răzând: „Dar nu am pățit niciodată nimic!”.

(222830)