Cutremurul ce a avut loc luni în județul Gorj, resimțit și la Timișoara, a creat panică printre locuitorii orașului. Motivul nu l-a reprezentat magnitudinea seismului, de 5,2 grade pe scara Richter, ci faptul că în urmă cu o săptămână un seism de 7,8 grade a lovit Turcia și Siria, lăsând în urmă zeci de mii de morți și numeroși răniți. Sute de mii de oameni au rămas sub cerul liber, iar pagubele materiale sunt însemnate.

Senzorii instalați la Observatorul Seismologic din Timișoara au înregistrat ambele evenimente. Potrivit seismologului Adina Rău, atât aparatura clasică, precum și cea modernă, au surprins seismele.

„Echipamentele cu înregistrare pe suport de hârtie nu mai sunt de actualitate având în vedere dezvoltarea tehnologică și echipamentele digitale de care ne bucurăm acum. Cu toate acestea, menținem în funcțiune acest echipament de producție americană primit de România după cutremurul din 4 martie 1977. Acest echipament de la Observatorul Seismologic Timișoara a sosit în 1978 la noi, dar a fost inițial la stația de la Buziaș. Îl menținem în funcțiune tocmai pentru această componentă didactică pe care o oferim. Pentru copii, vizitatori e mult mai elocventă o înregistrare pe suport de hârtie decât o vizualizare a unei imagini pe suport digital. Putem explica cum se calculează ora de sosire a evenimentului pe seismogramă, se poate măsura lungimea cutremurului, amplitudinea undelor. Se pot face manual cu creionul, rigla și hârtia și sunt aplicații practice pe care noi le oferim în cazul vizitelor organizate la Observatorul Seismologic”, a declarat pentru Tion seismologul Adina Rău, seismolog la Observatorul Seismologic Timișoara și cercetător la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului.

Aceasta a explicat pentru Tion cum a fost posibilă înregistrarea unui cutremur produs la mai bine de două mii de kilometri distanță.

„Echipamentul este perfect funcțional, a înregistrat seismul de ieri din județul Gorj, la fel ca și echipamentele digitale care și-au făcut treaba impecabil. Avem o serie de senzori seismici cu accelerometre incluse, care se află în subsolul clădirii, într-o zonă special amenajată și care monitorizează în permanență activitatea atât din zona Banatului, dar înregistrează și evenimente mai puternice, cum a fost cel din Turcia, spre exemplu. La un cutremur puternic, așa cum a fost cel din Turcia, dacă e să fac o comparație plastică, pământul vibrează asemenea unui clopot. Atunci când lovim un clopot auzim sunetul primar, după care el vibrează în continuare, chiar dacă noi nu mai auzim sunete. Ei, aceste vibrații se transmit prin crusta pământului, chiar dacă noi nu am simțit mișcarea pământului din Turcia în Banat, dar senzorii, care au o finețe, o acuratețe mult mai mare, au perceput acest semnal și l-au înregistrat ca atare”, a explicat pentru Tion Adina Rău.

Activitatea seismică din Timișoara și din zona Banatului este una însemnată, însă cutremurele sunt de mică magnitudine.

„Banatul și zona danubiană sunt caracterizate de cutremure crustale de mică adâncime. Focarele acestor cutremure sunt situate la adâncimi de până la 25 de kilometri, maxim 30 în cazuri mai rare, iar domeniul cel mai activ de adâncime unde au loc cutremure crustale este undeva între zece și 20 kilometri. Intensitatea variază în funcție de energia eliberată în focar, în funcție de magnitudine. De obicei, la un cutremur cum a fost și cel din Gorj, în zona epicentrală, adică în zona din imediat apropiere a evenimentului, intensitatea a ajuns la 5, ceea ce înseamnă că efectele resimțite în plan local au fost semnificative. Pe măsură ce ne îndepărtăm de zona epicentrală, e normal ca efectele resimțite să se atenueze, adică îl simțim mai slab. Magnitudinea, pe de altă parte, este o măsură a energiei eliberate în focar și aceasta nu se schimbă. Cât a fost magnitudinea în focarul cutremurului, atâta va fi oriunde ne-am afla noi pe acest pământ.

În Timișoara sunt frecvent cutremure micuțe imperceptibile nouă, dar detectabile de către senzorii seismici. La nivel săptămânal avem microseisme, adică cutremure de mică putere în zona Banat și în zona danubiană. Seismele au sub două grade. Nici măcar cele de două grade nu se simt”, ne-a mai spus seismologul.

Adina Rău a mai precizat că sunt mecanisme complet diferite spre deosebire de zona seismică Vrancea, unde cutremurele de pământ au loc la adâncimi intermediare.

„N-aș putea spune că mai multe cutremure mai mici reprezintă o degajare sau o garanție că nu va veni și altceva. Pentru Banat e normal să aibă loc și cutremure mai mici, dar Banatul a generat și cutremure semnificative, comparative cu ce am avut luni în Gorj. Cel mai puternic cutremur monitorizat cu echipamente din Banat a fost înregistrat în 1991. Este vorba despre cutremurul din Banloc din data de 12 iulie. A avut o magnitudine de 5,6 grade, a fost puternic cu un impact semnificativ în zona epicentrală și a fost urmat de o serie prelungită de replici. Această secvență seismică a durat aproximativ doi ani în această zonă, chiar dacă evenimentele nu au mai avut aceeași putere ca și cel principal”, a mai explicat pentru Tion seismologul Adina Rău.