Securitatea cibernetică este preocuparea actuală a secolului 21. Discutăm cu prietenii în mediul virtual, ne trimitem scrisorile folosind poşta electronică, suntem în măsură tot mai mare dependenţi de lumea digitală. Dar, odată cu frumuseţea mediului electronic, apar şi riscurile. Tot mai multe, legate de securitatea accesării acestuia. Din păcate, majoritatea dintre noi îşi iau măsuri minime pentru a se proteja, cred că ei nu vor fi victime pentru că sunt prea „mici”. Adevărul este că cei rău intenţionaţi nu sunt selectivi precum am crede, vânând doar vedete, iar hoţii nici măcar atât. Micile noastre greşeli „IT” sunt cele care duc la apariţia de situaţii neplăcute.

Există o serie de măsuri, aparent neînsemnate, pe care le putem lua pentru a ne proteja. Securitatea a fost exact tema dezbătută la ediţia din acest an a unuia dintre cele mai importante evenimente din domeniul IT, desfăşurată în zona de vest a României

„Odată cu evoluţia tehnologică au evoluat şi ameninţările, care au devenit din ce în ce mai complexe. În contextul în care ne îndreptăm către o arhitectură în care totul este interconectat, reţeaua complet izolată nu mai este un răspuns fezabil nici din punct de vedere al tehnologiei IT, nici din punct de vedere al cerinţelor de business pe care IT-ul trebuie să le susţină. În aceste condiţii vrem să preîntâmpinăm situaţii neplăcute ajutând firmele să-şi securizeze, eficientizeze şi dezvolte afacerile, cu ajutorul expertizei partenerilor noştri”, a declarat Stelian Câmpianu, director executiv al unei importante companii timişorene din domeniul IT.

Vizibile atunci când vine vorba despre spargerea unor conturi de mail sunt doar cazurile unor nume cunoscute din viaţa publică. Cele mai proaspete exemple sunt cele ale hackerului român care a atăcat şi spart lejer adresa de e-mail a candidatei la preşedinţia SUA, Hillary Clinton, sau cel ale unei firme israeliene care a spart adresa de poştă electronică a şefei DNA, Codruța Kovesi. Putem să ne protejăm de asemenea situaţii? Specialiştii din domeniul IT spun că da.

„Accesul pe mailuri să îl faci doar de pe dispozitive în care ai încredere, adică telefonul tău, laptopul tău, tableta ta, nu de pe ale altora. Parola de la e-mail să fie una cât se poate de compicată, adică opt caractere, minim, şi este bine ca între acele caractere să fie şi unele, să spunem, neuzuale: un diez, un semn de exclamare, combinaţii de litere mici şi litere mari, respectiv cifre. Parola nu ar trebui să fie una uşor de ghicit cum ar fi Sesam deschide-te, numele şi data naşterii, sau aceiaşi denumire ca şi adresa de e-mail. În general, şi firmele care oferă servicii de poştă electronică se preocupă de această problemă a securităţii, nu le cade bine să aibă asemenea breşe de acces. Dar şi utilizatorul are în această parte de securitate o mare responsabilitate şi trebuie să se protejeze singur. În primul şi în primul rând, siguranţa pleacă de la utilizator”, spune Stelian Câmpianu.

Atunci când suntem nevoiţi să accesăm adresa de e-mail de pe dispozitivul unei alte persoane, fie că e vorba de un prieten sau un calculator public, apare un alt risc: ni se oferă posibilitatea să bifăm reţinerea parolei contului. Evitați această opţiune.

„Site-urile, dacă intri de pe calculatorul altcuiva, se oferă să-ţi reţină parola, acea opţiune nu trebuie niciodată să rămână bifată. Eu nici pe dispozitivul personal nu-mi salvez parola, pentru că dacă cineva îmi sustrage telefonul şi trece de acel cod de acces ar putea avea imedat acces şi în mailul meu”, continuă Câmpianu.

Desigur, celebrele e-mailuri cu cereri de „verificare” din partea băncii sau cu solicitări de ajutor în vederea obţinerii unor averi miraculoase au ajuns în căsuţa de poştă a fiecărui utilizator cel puţin o dată.

„După aceea mai sunt şi acele capcane pe care cei răuvoitori le întind. Este vorba despre acele mailuri capcană de pe care ei pot să procure anumite date despre tine, pe care ulterior să le folosească. Dacă vă veţi uita în istoria hackerilor celebri, ei ca să spargă un cont nu au folosit neapărat forţa brută, ci au folosit informaţiile despre persoana respectivă: chitanţe de la restaurant aruncate la coşul de gunoi, extrase de conturi de bancă, diferite informaţii care erau publice despre acele persoane. Aceasta se bazează pe logica simplă, conform căreia o persoană pentru a reţine acele informaţii de acces va folosi cuvinte care îi sunt lui prietenoase”, a mai declarat Câmpianu.

Utilizarea de informaţii banale la stabilirea unei parole sunt cele mai mari probleme de securitate din lumea virtuală.

„Din punct de vedere probabilistic, dacă aţi face un studiu asupra parolelor pe care le foloseşte lumea, eu sunt sigur că peste 50 – 60 % includ numele de stradă unde locuieşti, numele copilului sau al soţiei, combinaţii de date de naştere. Deci, dintre acele cuvinte cheie, dintr-o infinitate de posibilităţi, hackerul găseşte combinaţii dintre aceste elemente, ceea ce restrânge plaja de posibilităţi şi atunci încearcă până reuşeşte”, a mai declarat Stelian Câmpianu.

Obsesia de a posta pe Facebook, cunoscuta reţea de socializare, a fiecărui moment din viaţa noastră oferă hoţilor oportunitatea perfectă de a da o spargere a locuinţei. Dacă ne lăudăm că suntem plecaţi din localitate, că suntem în concediu cu toată familia, iar aceste informaţii le postăm pe internet, oferim ocazia perfectă hoţilor de a fi informaţi.

„După cum se ştie sunt reţele de hoţi care s-au specializat şi care folosesc Facebook pentru a se informa. Ei pot urmări dacă eşti plecat de acasă, de exemplu. Cu toată tehnologia asta care ne face viaţa mai frumoasă, pe de altă parte poate fi folosită în sens negativ şi ne expune. Este clar că dacă eşti ceea ce se numeşte un Facebook addicted şi dai check-in că suntem toţi acum la nu ştiu ce party, sigur hoţul va şti că acea casă este liberă pentru a fi spartă”, a încheiat Stelian Câmpianu.