În Piața Badea Cârțan din Timișoara, la sectorul „Carne” e multă agitație încă de dimineață. Cum intri te trezești cu niște miei agățați ca umerașele pe un stativ, de diferite dimensiuni, ca într-o măcelărie ambulantă. După ce treci de cele două stative cu miei care te întâmpină la intrare ești asaltat de cei care servesc „la vitrină”.

Kilogramul de miel tăiat este la același preț peste tot în piață – 25 de lei. Că îl iei de la cel de la ușă, că îl iei de la vânzătorul de lângă geam, tot aceeași bani îi dai. Ar da unii mai ieftin, dar nu îi lasă ceilalți.

Totuși, din când în când își mai fac curaj și îți șoptesc la ureche: „Îți dau cu 23 de lei kilogramul, dar să nu spui că îmi fac ceilalți vânzători scandal că am lăsat din preț”, spune un precupeț. Proptește mielul pe cântar și ajungi cu el în plasă, fericit că ai avut parte de o reducere… la piață!

De negociat nu se pune problema, au toți același preț fix, iar prețuri speciale sunt șoptite, probabil, de la un minut la altul. Nu că ar cere clientul (deși acest lucru ar fi normal și aproape obligatoriu într-un târg unde te… târguiești), ci pentru că au și vânzătorii treabă înainte de Paști acasă și vor să se scape de marfă, chiar și la discountul de doi lei la kilogram…