Înainte să plece în concediu, Nicolae Robu spunea, pentru TION, că devine un candidat serios pentru anul 2020, astfel că a luat decizia să nu mai posteze pe Facebook lucruri care au legătură cu viața personală. Aceasta, cu toate că se cataloga drept un primar excentric, care și-a făcut un obicei din a-i ține la curent pe fanii lui virtuali cu întâmplări din viața personală: filmulețe din concedii, filmulețe când cântă la chitară, când mănâncă dude sau când dă goluri ori poze cu familia sau chiar poezii. Așa a devenit în repetate rânduri subiect de „meme-uri”.

„Eu țin cont de observațiile critice care mi se fac, o să vedeți din partea mea o detaliere a acestui lucru, zilele următoare, când o să am timp să o fac. Dacă lumea m-a criticat pentru faptul că sunt prea deschis, inclusiv cu lucrurile personale, cu concediile șamd, am decis să nu mai vorbesc despre ele. Nu mai pun poze pe Facebook. Sunt probleme personale și, prin urmare, nu mai vorbesc despre ele. Dacă am văzut că deranjez vorbind despre ele…”, ne explica edilul-șef în 2 august, chiar înainte să plece în concediu.

Totul, după ce mai mulți prieteni i-au spus că pentru alegerile din 2020 ar trebui să fie mai profesional și să renunțe la postările prea personale. Ei bine, în vacanță a avut timp să se analizeze situația și a decis că… rămâne om. Robu a explicat, tot pe Facebook, dar fără poze din concediu, cum va proceda mai departe. A fost prima vacanță în care nu a spus unde merge și prima vacanță fără fotografii… încă.

„Nu voi ajunge să-mi fie dor de mine însumi”, „nu mi-aș putea ierta niciodată o asemenea cedare, în alți termeni spus, dezicerea de mine!”, „refuz să port mască” sunt doar două dintre concluziile primarului, după trei săptămâni de concediu.

Redăm postarea completă:

„REFLECȚII DE CONCEDIU

Când am intrat în politică, am făcut cu mine un legământ și anume, că voi rămâne același, așa cum m-am făcut cunoscut dintotdeauna, că, prin felul în care mă voi manifesta, nu voi ajunge să-mi fie dor de mine însumi.

Ei bine, de 11 ani de când am făcut acest pas, nu mi-am dat motive de un astfel de dor. M-am înfățișat lumii exact așa cum sunt:

(i) Pe de o parte, dedicat trup și suflet, de-a dreptul kamikaze, angajamentelor, asumărilor făcute, SERIOS, deci, la maxim – cum, altfel, aș fi putut face performanțele academice pe care le-am făcut și cum, altfel, m-aș fi putut face ales, din 1990, până în 2016, în toate rundele electorale, în cele mai înalte funcții academice, în una dintre cele mai valoroase universități ale României (UPT): de 4 ori Prorector (în 1990, 1992, 1996 și 2000), de 2 ori Rector și simultan Președinte al Senatului Universitar (în 2004 și 2008), 1 dată Președinte al Senatului Universitar (în 2012), 1 dată Președinte de Onoare al Senatului Universitar (în 2016)-, respectiv cum aș fi putut face performanțele în administrația publică locală pe care le-am făcut și cum, altfel, m-aș fi putut face ales Primar de fiecare dată când am candidat -adică, până acum: în 2012 și 2016-, într-un oraș care nu este chiar unul oarecare, ci al treilea oraș al țării, după populație și al doilea, după multe alte criterii?!-.

(ii) Pe de altă parte, cu trăirile personale, omenești -pe fond, ca ale oricărui alt seamăn!-, de regulă, cu bucurii -bucuria de a face sport, de a juca fotbal, de a mă juca jucând fotbal -a se vedea relatarea copilăroasă, în registru evident ludic, a golurilor marcate!-, bucuria de a compune muzică și de a o interpreta -fără pretenții, fără pretenția de artă mare, de profesionalism, ci ca simplă manifestare de suflet, ca refulare, dacă vreți!-, bucuria de a vizita locuri frumoase, deosebite, ale țării și ale planetei-, dar, uneori, și cu supărări!

Ce-am constatat procedând astfel, onest 100%?

(i) O dată, că am parte de multă apreciere și simpatie în Timișoara și în întreaga țară, inclusiv în diaspora, apreciere pt seriozitate, pt performanțe, dar și pt că sunt om ca oricare altul, că mă manifest natural, că nu sunt un produs de laborator, că într-o lume în care masca e cvasiomniprezentă, eu refuz să port mască!

(ii) Apoi, că am parte și de multă contestare, antipatie, de ură, pur și simplu, ură ajunsă la unii la cote patologice!

În situația dată, mai mulți apropiați mă sfătuiesc insistent în ultima vreme să-mi pun și eu mască -există, mi se dau asigurări, pe piețele vremurilor noastre, specialiști apți să facă măști nemaipomenite, exact așa cum vor alegătorii să vadă!-, intrând, astfel, în rând cu lumea sau măcar să mă cenzurez sau să mă las cenzurat în manifestări, pt… «a da mai bine».

Ei bine, am fost tentat să mă las convins. Mai mult, chiar le-am spus apropiaților că voi face cum mă sfătuiesc ei. Fiind, însă, în concediu, deci cu un pic mai mult timp dedicat mie însumi, am analizat mai bine lucrurile și am concluzionat că nu mi-aș putea ierta niciodată o asemenea cedare, în alți termeni spus, dezicerea de mine!

Drept urmare, stimați timișoreni, stimați compatrioți de oriunde-ați fi, veți avea în continuare în fața dv. sub numele Robu omul Robu, așa cum e el, cu plusuri și cu minusuri, care etalează în fața dv realizări, fapte, nu vorbe și nu un produs de laborator croit să obțină voturi prin știința și arta manipulării -da, așa ceva există, astăzi, o știință și în egală măsură o artă a manipulării!”.

Articole pe aceeași temă:

http://www.tion.ro/adio-z-e-c-e-deliciu-si-filmari-cu-chitara-nicolae-robu-nu-isi-mai-pune-viata-personala-pe-facebook/2296634