„Ce mai faci? Când ați ajuns în România?”
„Acum câteva ore, am venit de la Bruxelles. E foarte frumos la voi, e cald și bine. Ploua la Bruxelles, așa că suntem și mai bucuroși să fim aici, la Timișoara.”
„Nu e prima voastră vizită în țara noastră…”
„Nu, am mai fost deja de câteva ori, în București și la Alba Iulia. Minunat oraș, Alba Iulia, are acea cetate superbă, ne-am plimbat prin ea anul trecut, înainte de concert.”
„Nu sunteți chiar o trupă, în sensul clasic al cuvântului, sunteți, mai degrabă, un fel de trib. Ceea ce arătați voi e un sil de viață prin muzică, o cultură care e numai a voastră, cultura Nouvelle Vague. Cum ați luat decizia de a face coveruri pentru muzica anilor 80, folosindu-vă de un ritm muzical și mai vechi (bossa nova n.r.)? “
„Da, așa e, cred că ne putem numi un fel de trib. Idea e că la un moment dat, aceste cântece din anii 80 erau privite ca fiind ceva foarte vechi și care nu mai merită niciun fel de atenție, oamenii spuneau că această muzică e doar sintetizator vechi pe note prăfuite. Nouvelle Vague a vrut să demonstreze că toate aceste cântece sunt foarte melodioase, foarte bine scrise, cu versuri foarte bune, iar felul prin care au vrut să arate asta a fost folosind acest ritm vechi, bossa nova, un ritm foarte feminin și senzual. De fapt, anii 80 au făcut parte dintr-o perioadă minunată din muzică. Ceea ce face Nouvelle Vague e un omagiu adus muzicii, iar alegerea bossa novei a fost ca și cum am fi spus: „ne place la nebunie muzica voastră, vrem s-o cântăm cu o chitară, lângă un rău și va suna minunat.”
„Bossa nova despre care vorbești face parte din spiritul vostru franțuzesc, pasional? Pentru că sunteți tare pasionali pe scenă, oamenii iubesc show-urile voastre senzuale.”
„Cred că e o combinatie între pasiunea noastră și cea din melodiile pe care le cântăm (Sex Pistols, The Cure, Depeche Mode). Pe de o parte sunt englezii care au dat din ei toate aceste sentimente și spiritul francez, puțin mai domol și mai așezat, dar extrem de senzual. E foarte posibil să fi găsit un mix care funcționează pe scenă: cântecele englezilor interpretate de francezi.”
„Obișnuiți să cântați melodii în primă audiție, doar după partitură…”
„A, nu mai facem asta acum. Am făcut asta în primul album, eu am cântat atunci „This is Not a Love Song” și „Teenage Kicks”, erau cântece pe care nu le mai auzisem niciodată până atunci. Știam hiturile („I Just Can t Get Enough”), dar chiar dacă le știam, nu-mi erau familiare; pentru mine acele melodii erau parte din muzica surorilor mele mai mari, adică a generației de deasupra mea. Asta a fost alegerea noastră, să mijlocim întâlnirea dintre generații: oamenii care sunt prea tineri să cunoască această muzică, o pot cunoaște prin intermediul nostru. E important pentru noi să reîmprospătăm acele cântece, să le aducem, de pe scenă, în fața celor tineri. De multe ori cei din public nici nu știu că ceea ce se aude e un cover, nu cunosc acea muzică. Poate că-i știu pe cei de la Depeche Mode sau The Cure, dar nu-i cunosc pe The Clash sau pe alții, mai mici, a căror muzică e interpretată de noi. Fiecare concert pe care-l facem, fiecare ocazie de a învia această muzică minunată ne face viața mai frumoasă, iar reacțiile publicului tânăr sunt un vis: nu știe cântecul, nu știe versurile, dar îi place, pentru că e aproape de ceea ce știe și înțelege”.
„Si cum alegeți cântecele? Cine decide?”
„De multe ori, producătorul face asta. De obicei sunt melodiile lui preferate, cele pe care le-a ascultat de sute de ori. Totul e subiectiv, fără reguli, pur și simplu vrei să cânți ceva ce-ți place ție foarte tare sau altora din trupă. Câteodată propun și eu, dar totul e bazat pe cât de mult ne place o melodie și cât de mult ne dorim s-o cântăm.”
„Muzica voastă e peste tot: în filme, seriale, spectacole de televiziune, reclame publicitare. De ce toată lumea se simte atât de apropiată de muzica voastră?”
„Da? Chiar e peste tot? Cred că muzica noastră e foarte ușor digerabila, e proaspătă, e spontană, e muzica pe care vreo s-o asculți când te simți bine, vara, cu iubitul sau iubita. E sunetul perfect pe care vrei să-l auzi când ești lângă un rău, la picnic și bei un pahar de vin cu prietenii. Mulți oameni ne spun cât de mult le plac cântecele noastre, unii își pun muzica noastră ca sunet de trezire pe telefon, o simt ca fiind foarte blândă, feminină și prietenoasă. Noi cântăm simplu și oamenii iubesc simplitatea.”
„Am înțeles că vă place muzica anilor 80, dar ce altă muzică mai ascultați?”
„Nouvelle Vague e un trib format din oameni foarte diferiți. Eu ascult indie-rock, îmi plac PJ Harvey, Nick Cave, dar am colegi cărora le place mai tare muzica braziliană, de exemplu. Suntem un grup eclectic, unit prin muzica pe care o creează. Probabil de aceea spectacolele noastre live sunt atât de pline de ritm, pentru că suntem atât de diferiți.”
„Sunteti și prieteni, mergeți la concerte, de exemplu?”
„Sigur că da, ne întâlnim des și facem multe lucruri împreună. Când eu am un spectacol solo, îi invit și la un moment dat ajung să cânte cu mine. Cred că e exact așa cum ai spus, chiar suntem un trib, ne unește muzica și cei 10 ani de muncă împreună.”
„Si cum va descurcați cu noii veniți în grup? Nu le e greu să se integreze într-un grup unit și de alte interese, nu doar de ceea ce face pe scenă?”
„E întotdeauna minunat să avem noi membri. Aduc foarte multă prospețime și întotdeauna e bine să fie cineva nou care să spună cât de bine se simte alături de noi și ce lucruri minunate facem împreună. Noi facem asta de 10 ani, avem nevoie de idei noi pentru a transforma spectacolele de fiecare dată.”
„S-a gândit vreodată vreunul dintre voi să migreze spre actorie?”
„Nu cred că s-a gândit cineva să facă asta, suntem dependenți de muzică și de spectacolele live. Când eram însărcinată și a trebuit să stau acasă, am fost foarte tristă, îmi lipseau turneele, îmi lipsea scena… chiar e un fel de dependență. Simt că-mi lipsește ceva dacă trec 10 zile fără niciun concert, nu știu, e clar că suntem toți foarte focusati pe muzică.”
„Cine ține legătura cu fanii pe Facebook, site, Twitter? Aveți un manager care face asta?”
„Nu, totul este direct, comunicarea este între noi și fanii noștri. Când s-a întâmplat să fie probleme în Turcia, în Istambul, am încercat să fim alături de fanii noștri de acolo, să le oferim sprijinul nostru de la distanță. De câte ori postează cineva pe pagina noastră, unul dintre noi răspunde, dar toți știm cine și ce a zis. E placut să revii în locuri în care ai fost deja și să recunoști unii dintre acei oameni din public, de la concertele trecute și de la interacțiunea din mediile sociale. E foarte important să facem noi asta, să ne cunoaștem fanii.”
„Cel mai recent album al vostru a fost în 2010. Ce pregătiți în viitor?”
„O să facem ceva original de data asta. Am făcut cover-uri atâta vreme, acum vrem să facem ceva al nostru și ne ia ceva timp. Am scris deja câteva cântece, dar nu știu să îți spun când vom lansa albumul nou. E un pas uriaș și sunt foartemulti oameni implicați, fiecare cu o carieră solo, alte proiecte pe care le derulează. Dar se întâmplă.”
„Si cum te descurci cu cariera solo, cea din Nouvelle Vague, cu faptul că ești și mamă, cu viața personală?”
„E minunat, iubesc viața asta! Acum sunt în turneu cu Nouvelle Vague, în septembrie îmi voi lansa albumul solo, după care plec în turneu. Pot să fac totul, mă simt foarte bogată și norocoasă să fac asta, nu trebuie să aștept să mi se întâmple ceva extraordinar, trăiesc ceva extraordinar.”
Pentru mine, concertul de la Timișoara a însemnat a doua oară când văd Nouvelle Vague live. Și de fiecare dată a fost la fel: minunat.
Sursa foto: Plai Festival
Concert de exceptie cu Nouvelle Vague la Timisoara
Citiți principiile noastre de moderare aici!