– Sunteţi, de patru ani, managerul Spitalului Judeţean Timişoara. Cum v-a marcat această experienţă?
– Spitalul Judeţean are o particularitate: aici, toată activitatea se desfăşoară în jurul oamenilor. Şi nu doar atât, este un lăcaş care nu dă numai linişte sau sănătate, ci pur şi simplu redă viaţa, oamenii sunt salvaţi, supravieţuiesc, ceea ce este foarte important. Din punct de vedere administrativ, Spitalul Judeţean este ca un mic oraşel, unde există tot felul de probleme administrative care se care rezolvate repede şi bine. Singurul lucru care îl diferenţiază de o comunitate este deschiderea către în exterior. Fără discuţie că experienţa mea de manager deja de patru ani îmi conferă o uşurinţă în a parcurge şi a înţelege complet şi a aplica acea lege a administraţiei publice, chiar dacă există particularităţi pe care nu le cunosc încă. Dar, analizând îndeaproape experienţa unor administraţii locale din Europa, de care m-am interesat, mi-am făcut un plan prin care voi încerca să modific structura administraţiei locale pe viitor.
– Puteţi enumera unul-două detalii concrete legate de acest aspect?
– În primul rând, o administraţie locală este formată din departamente. Ca structură de personal, aceste departamente trebuie să aibă oameni pricepuţi în domeniile în care activează fiecare. Deja vorbim despre o problemă care lămureşte câteva aspecte. Spre deosebire de un privat care poate spune: aşa trebuie să faci, cel care coordonează administraţia locală primeşte informaţiile, discută cu staff-ul pe care îl are, acordând credibilitate celor care lucrează în direcţia respectivă şi abia apoi trage concluzii şi dă soluţii.
Direcţii prioritare sunt şi cele care ţin de învăţământ, şi mă refer aici la toate aspectele pe care le comportă, respectiv cercetare şi dezvoltare. Niciodată nu vei putera sigura noi locuri de muncă sau nu te vei putea apropia de problemele cetăţeanului dacă nu ai un anumit nivel al pregătirii oamenilor cu care colaborezi sau al celor cărora li te adresezi şi le reprezinţi interesele. Şi aici aducem în atenţie un alt aspect important, şi anume accesul la centrele de cercetare, la susţinerea acestora din partea administraţiei locale. Astfel de centre colaborează cu parteneri din toată lumea iar prin acest transfer de informaţii şi schimb de experienţă se schimbă inclusiv viziunea oamenilor în ceea ce priveşte modul de viaţă, traiul, nivelul de civilizaţie.
– Pe lângă învăţământ şi cercetare, ce alte domenii credeţi că ar trebui să dezvolte şi să susţină Timişoara în următorii ani?
– O prioritate o reprezintă sănătatea, iar noi, Spitalul Judeţean, ne-am permis să ne dezvoltăm, după preluarea de către Ministerul Sănătăţii şi mai ales după ce am avut şi sprijinul Consiliului Judeţean Timiş. CJT a spus: vrem să aducem un tomograf, un angiograf şi continuă să pună centrul de greutate pe acest aspect, lucru important, deoarce mergând în această direcţie noi vom ajunge să fim asimilaţi cu un spital regional. Apoi, m-aş referi la pregătirea municipiului Timişoara pentru rezolvarea problemelor legate de oraş, în acelaşi ritm cu dezvoltarea judeţului, cu a localităţilor sale limitrofe. Oraşul nu trebuie văzut ca o oază. ci el este legat de ceilalţi din jur. Şi aici ne gândim la un lucru care cu siguranţă va trebui să se întâmple: reîmpărţirea administrativ-teritorială. Se ştie că Timişul este pe primul loc şi acum, prin contribuţia pe care o are la bugetul de stat. Este un buget care datorită implementării activităţilor iniţiate de Consiliul Judeţean Timiş a ridicat un pic ştacheta, astfel că am ajuns din punct de vedere economic o entitate importantă. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar cred că Timişoara nu a crescut în acelaşi ritm cu cel în care a crescut judeţul. Cred că a intervenit o plafonare şi aceasta a lăsat foarte mult de dorit.
– Care credeţi că trebuie să fie calităţile unui lider care să ducă înainte lucrurile, aşa cum faceţi la Spitalul Judeţean?
– În primul rând, trebuie să fie o persoană care să aibă o viziune normală asupra tuturor domeniilor, iar atunci când o echipă dintr-un domeniu vine cu o soluţie, liderul, primarul, trebuie să fie deschis şi receptiv la ceea ce i se comunică. Pentru că liderul unei comunităţi este, de fapt, liantul între cei care formează societatea. Un lider este un liant pentru cei pe care îi reprezintă. Mai mult decât atât, pentru cetăţeanul de rând contează dacă stă de vorbă cu liderul comunităţii locale sau cu un angajat de la ghişeu, care poate că te mai şi repede. O altă problemă pe care ca lider aş implementa-o, aşa cum am făcut-o şi în Spitalul Judeţean: comunicarea. Aceasta trebuie să fie normală, civilizată şi aproape de cel care are nevoie de o rezolvare. Eu, în momentul în care am venit la Spitalul Judeţean, am găsit o serie de probleme legate de comunicare, chiar între anumite departamente ale administraţiei şi am făcut în aşa fel încât i-am determinat pe toţi să îşi transmită unii altora opiniile şi soluţiile.
– Care credeţi că vă sunt punctele forte şi care vă sunt emoţiile?
– Mă tem că în campania electorală ce urmează se va ajunge la lucruri murdare. Este singura teamă. Şi aceasta pentru că nu sunt un om al conflictelor, ci un om al soluţiilor. În plus, prin natura profesiei mele sunt o persoană cu sânge rece, cu multă judecată, echilibrată şi niciodată nu o să mă cobor la astfel de lucruri. Prin educaţie şi formaţie nu-mi plac astfel de situaţii conflictuale şi cred că cetăţenii Timişoarei vor aprecia acest lucru.
– Ce vă recomandă, în opinia dumneavoastră, pentru poziţia de lider al administraţiei locale?
– Mizez pe mine ca persoană publică. Nu sunt cunoscut de toţi timişorenii, dar sunt cunoscut de mulţi, iar acesta e un aspect care îmi dă siguranţă. Programul meu, ce se va derula din 10 mai, va presupune un contact cu cât mai mulţi timişoreni şi nu voi alege problemele anapoda, ci într-o ordine logică, prin care să explic cetăţeanului că am înţeles care sunt neajunsurile zonei în care trăieşte şi că ele se pot rezolva într-un anumit fel, concret, pe care îl voi prezenta. O reorganizare a aparatului administrativ, un posibil dialog, care să fie fructuos, cu rezultat concret, toate presupun discuţii la obiect, punctuale, civilizate. Un alt punct forte al meu este faptul că sunt bănăţean get-beget şi ştiu că bănăţenii ţin la acest aspect. Niciodată, nimeni nu a avut probleme legate de familia Gheorghe Nodiţi. Nici acum patru ani, când am candidat la Parlament pe Colegiul 4, din zona mea, unde sunt vecinii mei, alături de care am copilărit, nu am auzit niciodată de la ei că doctorul Nodiţi e aşa sau aşa. Un alt punct forte pe care mizez este structura mea. Sunt un om care am făcut totul pe puterile mele şi voi continua să fiu aşa.
Citiți principiile noastre de moderare aici!