– Începe astăzi o nouă ediție a Galei Kamo: cine și de ce (se) cântă blues & jazz la Timișoara? Care e „rețeta” ediției 2013?
– Timişoara a fost dintotdeauna un reper solid pe harta jazzului şi bluesului. În afara Festivalului de la Sibiu, Gala de Blues Jazz din Timişoara este cel mai vechi eveniment festivalier din România. Sâmbătă, concertul va începe la ora 20:00 și va aduce pe scena sălii Capitol formațiile Burning Table, Mike Krstić Trio și Mircea Tiberian & Liviu Butoi. Duminică, de la ora 1:009, în aceeași sală, a Filarmonicii Banatul, vor concerta Bega Blues Band, Gyarfas and Friends, Peter Sarosi Azara & Nora Tasi.
– Unora le place jazz-ul… Ce crezi că le va plăcea cel mai mult celor care-și vor petrece serile de 9 și 10 noiembrie în sala Capitol?
– Avantajul nostru este acela că avem şi blues, şi jazz. Indubitabil, publicul are de unde alege. Se regăsesc în program stiluri interpretative, programe muzicale și sonorități din cele mai diverse, în stare să încânte orice gust și sensibilitate.
– Vorbim, iată, despre ediția a XXIII-a. Ce-i dă sevă și longevitate acestui festival special?
– Caracterul eurozonal al galei ne-a pus în situaţia de a alege cei mai reprezentativi muzicieni de gen din ţările limitrofe. Toţi cei prezenţi până acum se ridică la exigenţele unui public rafinat şi bun cunoscător, cum este cel timişorean. Un punct de atracţie este aducerea, an de an, a unor foarte buni bluesmani şi jazzmani plecaţi din Timişoara peste hotare. Bunăoară, la Gala din acest an va fi prezent Ioan Puiu Minda, unul dintre cei mai bun toboşari de jazz, actualmente cetăţean austriac, membru iniţial al iubitului grup timişorean al anilor 80, Crepuscul.
– Cum e să moștenești un festival de jazz, „la pachet” cu memoria fondatorului său, Kamocsa Bela?
– Gala, care se numeşte, de trei ani încoace, Gala de Blues Jazz Kamo, nu e o moştenire uşoară, mai ales că, până la a prelua acest eveniment de la iniţiatorul ei, Bela Kamocsa, colegul meu din Bega Blues Band, eu i-am stat alături la organizarea Galelor. Pentru mine nu este doar o datorie de onoare să duc Galele mai departe, ci şi un omagiu peren memoriei celui alături de care mi-am petrecut aproape 30 de ani de carieră.
– Mai este Timișoara un oraș iubitor, cunoscător, consumator de jazz și blues?
– Parţial, da. Dovadă sunt, pe lângă Gala de Blues Jazz Kamo, ajunsă la cea de-a 23-a ediţie, Festivalul de la Gărâna, JimboBlues din Jimbolia, Plai, Festivalul JazzTM, Blues pentru Timişoara, Concertele CJT Unplugged, care se bucură de o audienţă numeroasă. Desigur că melomani sunt puţini, specialişti şi mai puţin, ca să nu vorbim de critici şi muzicologi care să scrie sau să comenteze critic fenomenul jazzistic.
– Gala Kamo are, indubitabil, un public al ei, fidel și, aș spune, chiar sentimental. Există însă și un fenomen de expandare a atracției sale, ai observat să vină și public nou?
– În fiecare an apar feţe noi, apoi și acestea devin, din fericire, familiare la evenimentele de gen. La aceasta contribuie generaţiile de foşti studenţi de la unica de până acum facultate de jazz din ţară, numită „Richard Oschanituky”, din cadrul Universităţii Tibiscus, precum şi cursurile de jazz din cadrul Facultăţii de Muzică din Timişoara.
– Este Gala Blues-Jazz un eveniment subfinanțat? Este mai greu acum decât în edițiile precedente? Cum faci față unui buget anemic, pentru un eveniment ce se dorește a fi opulent artistic?
– Fără suportul Consiliului Judeţean, al Primăriei şi Consiliului Local, care includ în agenda lor culturală Gala de Blues Jazz Kamo, nu am putea supravieţui. Lor li se adaugă sponsori constanţi ai evenimentului, cărora le sunt recunoscător.
– Cum se înscrie fenomenul local de jazz&blues în trend-ul jazz-ului contemporan din lumea largă? Care sunt, în opinia ta, formațiile sau formulele muzicale cele mai valoroase în Timișoara astăzi?
– Jazz-ul însuşi s-a diversificat prin fuziunea cu multe curente şi stiluri. Publicul a procedat pe măsură. Se poartă world music, dar la fel de vii sunt celelalte stiluri, dovadă fiind faptul că aproape toate continuă să fie preluate şi redate de către muzicieni tineri. Mă feresc să dau nume. I-aş menţiona, totuși, după criteriul seriozităţii şi constanţei, pe saxofoniştii Liviu Butoi şi Lucian Nagy, pe băieţii din trio-ul lui Seba Spanache, pe ghitaristul Dan Mitrofan, pe vocalista Maria Chioran.
– Unde se găsește Bega Blues Band în acest tablou al tendințelor?
– O parte din răspunsul la întrebarea anterioară acoperă şi acest răspuns: Nagy, Mitrofan şi Chioran sunt membri ai Bega Blues Band. Despre meritele, recunoscute, ale grupului spun suficient cele două „Diplome de excelenţă”, acordate de Primăria Timişoarei. Nu este altă trupă în oraş cu cinci CD-uri şi cu o activitate atât de îndelungată: 30 de ani!
– Cum se raportează Gala Blues-Jazz Kamo la dorința Timișoarei de a deveni Capitală Culturală Europeană? Ar putea deveni, în perspectivă, acest festival un atu al programului?
– Nu sunt eu cel în măsură să hotărăsc asta, dar cei care cunosc evenimentul pot lua în considerare appealul la public şi nota eurozonală a Galelor. Acestea sunt atuuri incontestabile și sper să putem contribui cât mai mult la acest proiect, să maximizăm șansele Timișoarei și să fim cât mai prezenți în acest program.
Foto (c) fotosen.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!