Cum a luat fiinţă acest festival?
„Iniţiatorii acestui festival au fost Liviu Butoi, Gigi Tăuş şi Puba Hromadka. Ei aveau case în Gărâna şi Brebu. În concediu, pe timp de vară, la Puba venea şi Paul Weiner. S-au gândit să cânte, să transforme serile plictisitoare în ceva deosebit. Pentru asta au găsit şura din curtea hanului „La Răscruce”. Ideea le-a plăcut, dar le-a plăcut şi celor care veneau ca turişti în zonă. Ca atare au invitat şi alţi muzicieni şi aşa s-au pus bazele acestui festival, născut dintr-o idee care a prins şi care a devenit un eveniment extrem de apreciat astăzi. Dovadă stau miile de iubitori ai jazzului care se adună an de an pentru acest eveniment”.
Dacă începuturile au fost la Brebu, de ce a fost aleasă Gărâna ca loc de desfăşurare a festivalului?
„Oamenii de care vorbeam îşi aveau casele în Brebu. Dar din punct de vedere practic, organizatoric, acest mic sat, Gărâna, numit înainte Wolsberg, ascuns în inima Carpaţilor Occidentali şi locuit până acum 30 de ani de pemi, se preta mai bine concepţiilor noastre. În acest sens, scena principală şi cartierul general au fost instalate în Valea Lupului, locul unde lacul se întâlneşte cu muntele. Peisajul puţin sălbatic şi încă netransformat, vremea capricioasă specifică acestei văi fac şi mai interesante şi mai excitante în ochii spectatorilor aceste întâmplări culturale ce au loc de fiecare dată cu ocazia festivalului. De subliniat că aici, la Gărâna, se organizează singurul festival internaţional air-open de jazz din Europa de Est, un fel de Woodstock contemporan”.
Pe scenele de la Gărâna au cântat, de-a lungul celor 18 ani, muzicieni renumiţi în lumea întreagă. Câteva prezenţe memorabile?
„Am considerat întotdeauna că succesul unei ediţii este dat în primul rând de calitatea artiştilor invitaţi. Iar la noi, odată ce acest festival a început în timp să dobândească un renume şi pe plan internaţional, iar noi dispuneam de bani mai mulţi şi de o infrastructură mai bine pusă la punct, pe scenele de la Gărâna au venit artişti tot mai apreciaţi, tot mai cunoscuţi, iar calitatea festivalului a devenit an de an mai bună. În medie, la o ediţie de festival vin între cinci şi opt mii de oameni pe seară. Cel mai bun an din acest punct de vedere a fost 2008, când am înregistrat 15.000 de spectatori.În decursul celor 18 ani, multe formaţii s-au bucurat de un succes răsunător. Greu de făcut un clasament în acest sens, dar poate totuşi cei mai apreciaţi de public au fost: Eberhard Weber, Mike Stern, Jan Garbarek, Charles Lloyd, Jean-Luc Ponty, Stanley Jordan, John Abercrombie, Miroslav Vitous, Zakir Hussain, Magnus Ostrom, Bugge Weseltoft, Lars Danielsson, Avishai Cohen, Nils Petter Molvaer şi desigur şi mulţi alţii”.
Întregul interviu consemnat de omul de presă Zoltan Kovacs, inclusiv programul pregătit pentru ediţia din acest an şi muzicienii care vor evolua pe scenele festivalului, în numărul din 3 iulie 2015 al săptămânalului Agenda.
Citiți principiile noastre de moderare aici!