„Vezi că mâine bagă măsuța la… și raftul din lemn. Să fii acolo la 7.30 că imediat se termină”, îi răsunau cuvintele soției în urechi în timp ce gonea spre supermarket…

Este vorba despre două produse care urmau să intre în ofertă la un supermarket din Timișoara. Părintele nostru, pe nume Filip, tatăl unei fetițe de un an și jumătate, spune că a plecat de acasă pe la 7.15, știind că o să ajungă liniștit la magazin la 7.30, când urma să se deschidă supermarketul pentru a cumpăra ce avea în gând pentru Moș Nicolae – o măsuță și un raft, „faine”, din lemn… Zâmbetul i-a mai pierit însă de pe buze când, intrând în parcarea magazinului, puțin după ora 7.30, a văzut nenumărate mașini, lucru neobișnuit la acea oră…

„Atunci mi-am dat seama că ceva se întâmplă și că sunt pe cale să pierd măsuța și raftul ăla roz de sub nas. Era prima zi de ofertă, nu-mi imaginam să se termine așa repede produsele. Am fugit repede la cărucioare, am luat unul din zbor și când intru în magazin… zeci de părinți cu tot felul de cutii – jucării, măsuțe, rafturi, în cărucioare… M-am făcut alb la față. Am zis – asta e, am ajuns la 7.38, nu mai găsesc nimic. M-am strecurat printre oameni care au pus mâna pe o cutie și stăteau lipiți de ea, chiar dacă nu puteau să o care. Nu am văzut măsuța. Nu am văzut raftul. Dau de o cunoștință care sprijinea în mijlocul unui grup o cutie cu o jucărie de lemn și o întreb – măsuța? «Vezi că-i pe partea cealaltă». Am abandonat coșul și am fugit pe partea cealaltă. Mie îmi trebuia măsuța roz, e fetiță. Era plin de măsuțe… albastre. Plin. Sub ele am văzut ultima măsuță roz. Nu știam sigur dacă e aia, dar am pus mâna pe ea și am strâns-o la piept. Era ultima… Lângă locul unde erau expuse spre vânzare măsuțele erau și cutii cu rafturi pentru jucării. Acelea îmi trebuiau. Erau albastre… Una era roz. Am luat-o. Mai era doar una după ce am luat cutia mea. Stăteam cu ambele cutii în brațe lângă raft, în timp ce alți părinți se uitau la mine cu jind… Nu le puteam duce, erau voluminoase, căruciorul era relativ departe. Cu chiu cu vai le-am târât spre cărucior, dar nu le puteam încărca. Îmi alunecau și nu–mi venea să le las din mână, dacă le lua cineva? O mămică care își luase cutiile m-a ajutat să le pun în cărucior. Am învins! Am luat ambele produse pentru care am venit. Un cuplu care trecea pe lângă mine la ora 7.42 se uita la măsuța mea din cărucior, care stătea să pice: «Vezi, noi nu am mai prins, trebuia să venim mai devreme». Am stat la o coadă care se întindea până pe mijlocul rafturilor cu produse ale magazinului și am ieșit triumfător”, ne scrie Filip.

Cam acestea sunt „chinurile” prin care a trecut Filip, tatăl unei fetițe din Timișoara pentru a avea… masă de Moș Nicolae.

Finalul îi aparține tatălui „erou”: „Când am ajuns acasă îmi spune soția: Păi cu sirene ai luat? Eu doream cu unicorn…”.