De la raportări exagerate la realitatea istorică

Conf. univ. dr. Dorel Micle, arheolog expert la Universitatea de Vest din Timișoara și manager al Muzeului Satului Bănățean, ne povestește cum în perioada comunistă, deși se luau măsuri de protejare a siturilor arheologice, raportările acestora erau făcute în stilul caracteristic acelor vremuri, înregistrându-se un număr egal situri din fiecare epocă istorică. Dacă pe hârtie raportările dădeau bine, situația de pe teren nu făcea altceva decât să îi încurce pe arheologi.

„Situl are o poveste extraordinară, de roman. Undeva prin anii ’70, în urma unei directive venite de la București, fiecare județ a trebuit să facă un raport cu cele mai importante situri arheologice din județul respectiv. Se luau măsuri de protejare a lor, dar, cum se întâmpla și în alte domenii, oamenii aveau inoculată în cap ideea de raportare de producție egală pe hectar. De ce spun lucrul acesta? Pentru că au raportat în număr egal situri paleolitice, neolitice, din epoca bronzului, adică din fiecare epocă istorică, ca să dea bine. Astfel, unele dintre situri au fost falsificate, pentru că în zona de câmpie, de exemplu, nu prea găsești situri paleolitice – acestea erau la izvoare de râuri, în zonele în care existau galeți de silex, resurse de materie primă, peșteri ș.a.m.d. La noi era trecut situl acesta ca fiind paleolitic, deși bătea la ochi că nu prea avea ce să caute aici.

După câțiva zeci de ani, în anii 2000, un alt proiect, al Ministerului Culturii de data aceasta, a solicitat fiecărei Direcții Județene de Cultură să refacă acele liste. Vă dați seama, după atâta amar de ani, că trebuia să le introducem în lista monumentelor istorice și trebuiau identificate, apoi făcute ridicările topografice. Le-am luat la rând, nu erau așa multe, 50-60 de poziții la vremea respectivă. De atunci am descoperit mii și multe dintre ele, cred că peste 1.000, sunt introduse deja în lista monumentelor. Asta datorită și nouă, că le-am descoperit, apoi am făcut fișele, iar Direcția pentru Cultură le-a trimis mai departe la Ministerul Culturii, unde au fost introduse într-o bază de date”, explică Dorel Micle, managerul Muzeului Satului Bănățean.

Baza respectivă de date este folosită de fiecare dată când se face o nouă construcție – de exemplu o autostradă, o hală industrială, o casă – solicitându-se Direcției Județene pentru Cultură să verifice dacă nu cumva o viitoare construcție vine situată pe un sit arheologic sau în apropierea lui, situație în care trebuie urmați anumiți pași.

Surprize încă de la prima săpătură

La așa-numitul „Dealul Cetățuica”, în plină câmpie, surprizele au apărut încă de la primele săpături, mai ales că arheologii nu se așteptau să găsească ceva într-o asemenea zonă. Totuși, începând cu anul 2009, cercetările au început să dezvăluie adevărata importanță a acestui loc. Arheologii au descoperit o stratificare complexă de locuire, începând cu epoca fierului și continuând cu perioada dacică și chiar cu primele secole ale mileniului I, când au fost identificate și urme de locuire slavă.

„Când am venit și am verificat acest sit, am găsit vase ceramice dacice aproape întregi – ceea ce pentru noi a fost un șoc. Noi le recunoaștem după calitatea ceramicii, după formă – sunt anumite caracteristici care îți spun din ce epocă provine fragmentul acela de vas. Era clar că era din La Tène, din a doua epocă a fierului, adică din perioada civilizației dacice, dar surpriza era că nu ne așteptam să găsim nimic pentru că noi știam că acolo trebuie să fie un sit paleolitic.

Ei bine, au ieșit la suprafață vase ceramice și mi-am dat seama că avem de-a face cu ceva special. Desigur, am făcut ridicarea topografică, am făcut magnetometrie, am luat manual probe de sol, nu ne-am apucat să săpăm aiurea până n-am știut exact ce săpăm. Am făcut un sondaj stratigrafic, adică o săpătură mică, în care mergi în adâncime cât poți de mult să vezi succesiunea straturilor.

Noi la o palmă în pământ găseam deja vase ceramice, era un sit bogat așa că am făcut solicitare la minister și am obținut aprobarea pentru a începe săpăturile acolo. În primul an, am făcut prospecțiuni geofizice, magnetometrie, tomografie electrică, probe de sol, de pH, toate analizele chimice care se fac pentru a vedea prezența umană. Se vedea clar că s-a locuit acolo, dar când ne-am apucat să facem săpături, am constatat că de fapt sunt trei epoci succesive. Noi când facem săpături dăm peste lucruri în ordine cronologică inversă – ultimii veniți sunt primii descoperiți. Avem slavi de secol VII, La Tène daci și apoi avem din Hallstatt, adică din Prima Epocă a Fierului, deci mai vechi decât perioada dacică”, adaugă Dorel Micle.

Trei orizonturi de timp diferite, conturate la „Dealul Cetățuica”

Situl arheologic de la „Dealul Cetățuica”, întins pe o suprafață considerabilă, de aprox. 6 hectare, care se întinde inclusiv în pădure, ascunde o poveste fascinantă a locuirii umane de-a lungul mileniilor. Strat cu strat, arheologii și studenții Facultății de Litere, Istorie și Teologie de la UVT care fac practică aici, deschid noi perspective asupra vieții și tradițiilor acelor vremuri.

„Aici avem trei nivele de locuire care se suprapun pe același plan, dar unele peste altele la trei orizonturi de timp diferite. Primul este la sfârșitul epocii fierului, undeva în secolul VI î.Hr., apoi vine epoca clasică dacică, la momentul la care funcționau Sarmisegetuza și Regatul Dac în Munții Șureanu, și ulterior, în mileniul I, undeva în sec. VI – VII, avem o firavă locuire a slavilor timpurii – acestea sunt etapele conturate aici.

În ceea ce privește săpătura de anul acesta, surpriza a fost că am găsit primul mormânt al unui copil, cel mai probabil, depus în poziție chircită. Contextual, important pentru datarea mormântului, avem un fragment dintr-o mărgea cilindrică care ne va putea spune mult mai multe despre datare. Intenționăm, cu sprijinul Universității de Vest, să datăm mormântul și să facem o analiză de stronțiu, care să ne arate dacă este vorba despre un localnic sau a ajuns din altă parte în zona dealului Cetățuica.

Totodată, înainte să săpăm și să facem toate aceste excavații, colegul nostru, Alexandru Hegyi, de la Institutul de Cercetări Avansate de Mediu, a făcut măsurători geofizice pentru a putea compara din punct de vedere metodologic dacă măsurătorile detectează și conturează ceea ce avem astăzi în fața ochilor.

Observăm din stratigrafie că avem un nivel de amenajare cu lut galben, clar adus din altă parte în mod intenționat, brăzdat de o serie de șanțuri. Logica acestor șanțuri va trebui să o deslușim pentru a vedea ce relevă ele, fie că sunt locuințe, fie că sunt amenajări care țin de o posibilă structură de întărire a platoului. Din cercetările anterioare știm că în margine există o amenajare, poate e prea mult spus fortificație, dar există un fel de gardină, care probabil că servea și ca delimitare între interior și exterior”, povestește Andrei Stavilă, arheolog specialist și prodecan al Facultății de Litere, Istorie și Teologie de la UVT.

Din sălile de curs pe teren

La „Dealul Cetățuica”, săpăturile arheologice nu sunt doar o metodă de a descoperi vestigii, ci și o oportunitate de învățare și socializare pentru studenții Universității de Vest din Timișoara. Astfel, studenții de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie participă la săpăturile arheologice pe acest sit, unde își pun în practică cunoștințele teoretice. Din sălile de curs, aceștia vin pe teren timp de trei săptămâni, unde locuiesc împreună, se gospodăresc singuri și au ocazia să vadă ce presupune cu adevărat să fii arheolog.

„Planul este să continuăm lucrările și anul viitor, cu studenții. Este o muncă frumoasă, deși este mai greoaie, fiind făcută de studenți de anul I. Dar scopul nostru este de a-i instrui în tainele arheologiei. La fiecare etapă le suntem alături studenților, îi ajutăm să înțeleagă și să asimileze informațiile și tehnicile de săpătură și documentare. Anul acesta am avut rezultate bune și o parte dintre studenți au reușit să documenteze singuri structurile descoperite, ceea ce era destul de rar în generațiile trecute. Este îmbucurător să întâlnești studenți interesați și pasionați de arheologie.

Studenții s-au comportat bine și cred că experiența le prinde bine. I-am scos puțin din zona de confort; niciunul dintre ei nu stătuse la cort până acum. Tabăra presupune camping și învață să conviețuiască cu colegii lor, ceea ce îi ajută să se cunoască mai bine”, spune Cristian Floca, cercetător științific și specialist în cadrul filialei in Timiș a Academiei Române.

Experiența câștigată în aceste campanii de săpături le oferă studenților o fundație solidă pentru carierele lor viitoare, întărind legătura între teorie și practică.

„Am venit aici pentru a învăța ce înseamnă să fii arheolog, să socializăm și să trăim împreună. Am trăit într-o tabără cu aproximativ 15 persoane, timp de trei săptămâni, în corturi. Programul era foarte strict. La 7 dimineața era trezirea, urma micul dejun, iar apoi aveam timp pentru igiena personală. La 8 eram deja pe sit, săpând și muncind. În prima zi, am delimitat zona de săpare, iar în a doua zi am început săpăturile. […] Am colectat material ceramic într-o manieră sistematică. Una dintre primele surprize a fost un schelet găsit relativ sus în pământ, la o adâncime total neobișnuită, undeva la 30 cm. Ne-am întrebat ce s-a întâmplat cu el, fiind foarte deteriorat, posibil de la plug sau de la un animal sălbatic. Cel mai spectaculos moment a fost descoperirea unor vase incomplet conservate din perioada Hallstatt și o amforă dacică incompletă. În rest, am găsit foarte mult material ceramic și chirpici.

A fost o experiență frumoasă de socializare. Ne-am apropiat unii de alții, colegii între noi și cu profesorii. Am avut momente foarte plăcute, deplasându-ne pe sit în fiecare dimineață cu o mașină de teren și cu o remorcă, deoarece nu încăpeam toți într-o singură mașină. Drumul nu era nici măcar pietruit, dar experiența a fost foarte faină”, a declarat Dragoș Tudorache, student în anul I la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a UVT.

… și un mister de rezolvat

Pentru generațiile viitoare de studenți, la „Dealul Cetățuica” rămâne un mister de rezolvat, cel al rețelei de șanțuri a căror funcționalitate urmează să fie stabilită.

„Anul acesta am descoperit o rețea de șanțuri asociată cu gropi de stâlp, aparent de epocă dacică, care desemnează o rețea foarte interesantă. Trebuie să procesăm toate datele și să le vedem cumva în ansamblu, ca să înțelegem exact funcționalitatea lor. Sigur, desemnează un ansamblu ordonat; e posibil să fie vorba despre niște locuințe de suprafață, ceea ce ar fi foarte interesant, deoarece pe dealul Cetățuica nu am găsit încă urme de locuințe din epoca dacică, doar gropi cu depuneri de ofrande. Urmează să vedem când vom analiza toate datele recoltate. Sub această rețea densă de șanțuri se găsesc descoperirile din prima epocă a fierului. Anul acesta am prins partea superioară a unui bordei, dar încă nu avem o perspectivă clară deoarece ne-a luat mult timp să ne lămurim ce e cu aceste șanțuri și să le documentăm așa cum se cuvine.

Mare parte din descoperirile mai vechi de sub aceste șanțuri vor ieși la lumină abia în campania de anul viitor. Doar generația de anul viitor va putea scoate la lumină descoperirile mai vechi din această suprafață. […]

Din prima secțiune amplasată aici pe dealul Cetățuica, avem deja informații conform cărora există pe latura estică un șanț antropic, deschis în antichitate, pentru că pe fundul lui se află ceramică dacică, ceea ce denotă că a fost deschis încă din acea perioadă. Nu avem încă elemente clare care să arate o linie de fortificare superioară, cum ar fi o palisadă sau un zid. Aceasta va fi una dintre țintele principale ale cercetării în următorii ani. Dealul Cetățuica ne poate oferi multe surprize; știm foarte puțin despre el și este de dorit ca cercetările să aibă continuitate.

După ce finalizăm această magistrală, vom amplasa o secțiune și pe latura nordică a platoului, acolo unde investigațiile magnetometrice efectuate de colegul nostru Alexandru Hegyi au evidențiat o amprentă liniară foarte puternică, care denotă cel puțin o palisadă de pământ foarte puternic arsă. Aceasta ar fi un reper foarte important în confirmarea unei fortărețe pe dealul Cetățuica, și nu a unei simple așezări”, a transmis cercetătorul Cristian Floca.

Andrei Stavilă, prodecanul Facultății de Litere, Istorie și Teologie, a precizat că momentan cercetările vor fi oprite, situl va fi acoperit cu un strat subțire de pământ și cu folie de conservare, până când la anul când o nouă generație de studenți vor veni și vor face cercetări aici.