În copilărie, Ioana nu și-a simțit diferența ca pe o povară.

„Sunt un om în miniatură”, se descrie ea. În școala generală, s-a simțit acceptată și apreciată. Însă, odată ajunsă la liceu, a avut parte de bullying, în special din partea fetelor.

„Cu băieții m-am înțeles mereu bine, inclusiv la ora actuală. Sunt femei, fete, fetițe mai… răutăcioase”, povestește ea.

Sprijinul cel mai mare l-a avut mereu din partea mamei, care a învățat-o să nu se lase afectată de prejudecăți și să își vadă de drum cu încredere.

O comunitate, dar nu întotdeauna unită

În timp, Ioana a încercat să găsească sprijin și în comunități de oameni care au aceeași condiție. Din păcate, a descoperit că uneori, în loc să fie solidari, oamenii cu dizabilități pot deveni critici unii cu ceilalți.

„Oamenii cu dizabilități sunt foarte invidioși, unii foarte răi, se ceartă între ei pentru nimic. În loc să ne ajutăm, există tot timpul divergențe”, ne-a spus Ioana cu tristețe.

Viața de zi cu zi: Artă, aventură și dorință de libertate

Ioana este o fire activă. Îi place să citească, să picteze și să călătorească. A studiat contabilitate, management și afaceri, dar nu s-a regăsit în acest domeniu. Acum cinci ani, și-a găsit primul loc de muncă prin intermediul grupului MMTCG, o comunitate descoperită pe Facebook. A fost bonă.

Astăzi, își trăiește viața cu pasiune și creativitate: face pictură pe față la evenimente, este artist stradal și și-a deschis o mică afacere împreună cu fratele ei. Dacă vă este familiar chipul ei, cel mai probabil ați văzut-o în iarnă, la Murani, unde a fost spiridușa Nana, unul din ajutoarele lui Moș Crăciun.

Când vine vorba de aventură, Ioana nu spune „nu” niciunei provocări. A zburat cu parapanta, la Clopotiva în județul Arad, a testat boburile în Harghita și visează să sară cu parașuta.

„Nu există limite. Sper să pot face activități cu… adrenalină. Aș vrea să sar cu parașuta dintr-un avion. Tot ce e nou mă tentează”, ne-a declarat Ioana.

Ce înseamnă să fii diferit?

Pentru Ioana, cea mai mare provocare nu este înălțimea, ci felul în care o percep oamenii. Copiii sunt cei mai curioși și, de multe ori, o întreabă de ce este „pitică” – un cuvânt pe care Ioana îl consideră dureros. Îi roagă pe părinți să le explice celor mici că există oameni diferiți și că acest lucru nu ar trebui să fie un motiv de uimire sau excludere.

Din păcate, uneori trebuie să facă față și răutăților gratuite. O experiență care a afectat-o profund a fost atunci când un grup de adolescenți a aruncat cu o sticlă în ea.

„A fost dezamăgitor”, spune Ioana, care, totuși, nu își pierde optimismul.

De-a lungul timpului, Ioana a învățat că prietenii adevărați sunt puțini.

„Prieten este cel pe care îl poți suna la 2-3 noaptea și știi că îți deschide ușa. În rest, toată lumea se dă bătută”, spune ea.

După pandemie, a simțit că lumea s-a schimbat, iar relațiile s-au răcit.

„Tot timpul am încercat să vânez oameni micuți și prin Timișoara, și prin țară, dar pun o anumită barieră, nu te lasă să te apropii de ei. Țin oamenii la distanță și tot timpul văd ceva negativ”, a mai spus Ioana.

Ioana își dorește o familie, dar nu este ușor. A avut o relație de nouă ani, însă părinții partenerului său nu au acceptat-o, iar acest lucru a dus, în cele din urmă, la despărțire. Totuși, nu își pierde speranța. Își dorește copii și, până atunci, își concentrează energia pe artă și pe celelalte pasiuni.

Mesajul Ioanei pentru lume

Când privește în jur, Ioana vede oameni care se plâng de lucruri mărunte, fără să caute soluții: „Nu există nimic imposibil, trebuie doar să vrei. Oamenii trebuie să găsească oportunități. Nimeni nu îți bate la ușă pentru absolut nimic. Să nu stea închiși în casă.”