„Worschtkoschtprob” a fost iniţial o manifestare desfăşurată în redacţia ziarului, acolo unde cititorii aduceau, pentru degustare și concurs, mostre ale cârnaţilor făcuţi în casă, juriul fiind reprezentat de redactori.

Potrivit lui Siegfried Thiel, redactor-șef al săptămânalului Banater Zeitung, evenimentul a început în 1972, când s-a lansat această ofertă de a participa la o degustare a cârnaților bănățeni în redacția ziarului Neue Banater Zeitung de atunci.

Tradiția a ținut peste zece ani în redacție, unde veneau 30-40 de persoane și jurizarea s-a făcut de către redactorii paginii în grai șvăbesc. În anii 80 s-a sistat pentru că a venit criza alimentară și autoritățile de atunci n-au văzut cu ochi buni faptul că membri comunității germane se înfruptă la sărbătoarea cârnaților, pe când în magazine nu se găsea mai nimic. Atunci au fost acele semnale să nu se mai țină acest eveniment. În 1994 a fost reluat acest gen de evenimente, iar un an mai târziu Banater Zeitung a ieșit din redacție și a făcut accesibil evenimentul mai multor persoane.

Evenimentul din acest an a fost organizat în parteneriat cu Forumul Democrat al Germanilor din Banat, filiala Jimbolia, și în colaborare cu Asociația „Vergissmeinnicht” din Buziaș, respectiv cu Primăria orașului Jimbolia.

Zeci de persoane au luat parte la evenimentul care a fost presărat cu momente artistice.

La ediția de anul acesta s-au înregistrat 31 de tipuri de cârnați de casă. Un juriu alcătuit din cinci membri le-a „testat” pe toate, iar câștigătorii au fost desemnați:

• Premiul I – Heinrich Thernes
• Premiul II – Osvald Zachari
• Premiul III – Mihail-Cristian Drăgan
• Premiul jurnaliștilor: Tomi Heinrich

„Am participat și anul trecut la Lovrin și nu am primit niciun premiu. Am spus că venim iarăși”, ne-a spus Heinrich Thernes.

Tomi Heinrich, întrebat care e rețeta cârnaților, ne-a spus:

„Se pune sare, usturoi neapărat, piper, boia de ardei dulce, carne și se adaugă puțină zeamă de la o fiertură de carne. Secretul îl numim, dar nu spunem cantitățile. Îl afumăm la lemn de salcâm, preferat de șvabii din Banat”.