Săpăturile, derulate de arheologii Muzeului Național al Banatului din Timișoara, au avut loc în vara și toamna anului 2024 și au scos la lumină vestigii din epoca bronzului și epoca romană.

Colectivul de cercetare condus de Daniela Tănase și format din Zsuzsanna Kopeczny, Bogdan Craiovan, Ștefana Cristea și Călin Timoc a desfășurat cercetări arheologice preventive într-un sit din zona viitorului pasaj rutier.

Rezultatele au indicat existența unei așezări din secolele III-IV înainte de Hristos, locuită de agricultori și meșteșugari, puternic influențați de cultura romană. Locuințele semiadâncite și anexele acestora – gropi menajere și o fântână – indică o organizare comunitară complexă.

„Deosebit de interesantă este descoperirea unui atelier de prelucrare a minereului de fier și turnare a metalelor, amplasat, conform practicii vremii, la marginea zonei locuite. Datarea a fost realizată pe baza țiglelor romane și a ceramicii roșii zgrunțuroase, modelate la roata rapidă, alături de fragmente de ceramică cenușie și pastă zgrunțuroasă decorate cu linii incizate. Aceste elemente situează locuirea între secolele III și IV d. Hr., în paralel cu existența provinciei Dacia și cu revenirea Imperiului Roman în nordul Dunării în secolul IV”, au transmis specialiștii implicați în proiect.

Cel de-al doilea sit investigat, la finalul anului 2024, de un colectiv coordonat tot de Daniela Tănase și format din Zsuzsanna Kopeczny, Bogdan Craiovan, Andrei Georgescu și Bogdan Calotă, a relevat o stratificare arheologică impresionantă.

Reprezentanții Direcției Județene pentru Cultură Timiș au mai precizat că așezarea de la sfârșitul epocii bronzului a fost identificată prin descoperirea unor locuințe de tip bordei, gropi menajere și ritualice, fragmente ceramice și obiecte de bronz, printre care ace de păr și de cusut, un inel spiralat, un pandantiv și un tipar din piatră pentru turnarea bijuteriilor.

Specialiștii spun că toate acestea conturează un tablou complex al vieții cotidiene și al activităților meșteșugărești ale unei comunități preistorice.

Mult mai consistentă este însă așezarea din epoca romană (secolele III-IV d. Hr.), evidențiată printr-o gamă largă de artefacte: fibulă din argint în formă de „T”, ceramică romană fină (terra sigillata), vase modelate la roată, precum și o monedă tip Urbs Roma emisă în timpul lui Constantin cel Mare (306–337).

Moneda, descoperită într-o locuință, oferă un reper cronologic deosebit de valoros, având în vedere raritatea unor astfel de descoperiri în Banatul de Câmpie.

Locuințele semiadâncite, uneori de dimensiuni mari (până la 15 metri pătrați), însoțite de gropi de provizii și două fântâni, confirmă caracterul stabil al comunității. Cuptoarele de afumat alimente descoperite în partea de nord-vest sugerează practici avansate de conservare a hranei.

Ambele situri arheologice evidențiază prezența unei populații de origine amestecată, daco-sarmatic, formată din localnici și migranți sosiți din Câmpia Panonică la sfârșitul secolului II după Hristos. Prezența artefactelor romane și tipologia ceramicii demonstrează o puternică romanizare a acestor comunități.

„Descoperirile de la Ghiroda contribuie substanțial la reconstituirea peisajului arheologic al Banatului, confirmând continuitatea locuirii și interacțiunea culturală intensă dintre civilizațiile antice care au marcat această regiune”, au transmis reprezentanții Direcției Județene pentru Cultură Timiș.

Foto: Direcția Județeană pentru Cultură Timiș