Clădirea a fost construită între 1908-1909, la inițiativa primăriei, iar arhitect șef a fost Székely László. Printre primii chiriași ai palatului s-au numărat firme celebre în epocă: Schneider, adunarea comercianților, restaurantul lui Wassel, firma fraţilor Deutsch, Kincs Vertes sau Balint.

La etajul întâi exista un spațiu de serate, dar și „Clubul cetățenilor”, unde se adunau cei mai înstăriți burghezi să discute afaceri și probleme ale cartierului.

Casa cu maimuțe

Palatul Totisz, Casa de Raport a Municipiului Timișoara, Stephanie-Palais sau Casa cu maimuțe sunt denumirile sub care este cunoscută clădirea. Există chiar un șir de statui ce reprezintă interpretări destul de realiste ale unor urşi şi maimuțe.

„În partea de sus a clădirii, pe fațada dinspre liniile de tramvai, la etajul al doilea, există un șir de statui ce reprezintă interpretări destul de realiste a unor urşi şi maimuțe antropoide în mărime naturală, exact sub cornişă. Animalele sunt reprezentate cu scuturi în mână. Pare-se că meșterii pietrari ce au fost angajați de către constructor au primit cereri speciale de la consilierii locali (că doar ei au plătit pentru clădire) să fie reprezentați pe fațada clădirii, sub formă de sculpturi. Nu se știe exact nodul neînțelegerii sau procentul de veridicitate al poveștii, însă, o neplată pare-se să fi dus la răzbunarea artiștilor și, totodată la înlocuirea „ctitorilor” cu animale (drăguțe, ce-i drept) protectoare ale mărețului palat din Fabric”, spun reprezentanții Muzeului Național al Banatului.

Palatul are geamuri înguste şi rotunjite. Fațadele clădirii sunt vopsite cu alb şi galben. Decorațiunile clădirii sunt caracteristice stilului Secession. Paznicul ce stă de veghe la intrarea în cartier reprezintă un alt element care „a trecut testul timpului”.

„În 1918, clădirea ajunge în proprietatea directorului general al complexului industrial «Industria Lânii – S.A.», Rudolf Totisz. Acest domn, ulterior consul al Belgiei la Timișoara, schimbă numele palatului cu cel al soției sale – Stephanie (Ștefania)”, spun cei de la MNaB.

Celebrul restaurant „Carul cu Bere”

În perioada interbelică a continuat să funcționeze Clubul Cetăţenilor, dar și celebrul restaurant „Carul cu Bere”. Prin 2000 au fost renovate faţadele, iar în anul 2010 începe și proiectul de reabilitare a vitrinelor istorice ale clădirii, ce se găsesc la parterul clădirii monument.

„Ai o fotografie veche cu palatul? Știi o poveste despre palat și locuitorii lui? Postează într-un comentariu și ajută-ne să recreăm povestea celor mai frumoase clădiri din Timișoara”, conchid cei de la MNaB.

Muzeul Național al Banatului a început o călătorie virtuală prin palatele din Timișoara. Casa (Palatul) Mária Radocsay, Palatul Neptun, Palatul Apelor, Palatul Löffler, Colegiul Național Pedagogic „Carmen Sylva”, Palatul Szana, Palatul Ciobanu și Palatului Miksa Steiner au fost destinațiile de până acum.

Foto: MNaB