În realitate, e destul de simplu. Sunt susținătorii fermelor organice, tradiționale, unde munca este grea dar îți oferă o satisfacție imediată. Mai mult, în numeroase țări din care aceștia provin, mult mai civilizate decât România, nu mai găsești asemenea ferme nici dacă le cauți cu drone telecomandate.
Casa care împlinește un secol
Proprietarii fermei opt din rețeaua WWOOF (World Wide Opportunities on Organic Farms – „oportunități globale pentru fermele ecologice”, n.r.) România, s-au retras de patru ani din Timișoara la Stanciova. Drumul până în sătuc este de 30 de kilometri pe șosea și, după ce treci peste dealurile perfect pieptănate ale cramelor recășene, încă șase pe o autostradă rurală cu limită de viteză autoimpusă la 20 de kilometri pe oră ajungi la ferma din Stanciova.
În localitate, printre cei 400 de oameni de-ai casei s-a stabilit, din 2009 chiar permanent, și Teodora Borghoff. Cunoscută mai ales pentru rolul de președinte al Asociației „Timișoara capitală culturală europeană 2021″, jucat însă pentru scurt timp și de care nu prea mai vrea să-și amintească, ea s-a retras definitiv la țară. Gospodăria, cumpărată împreună cu soțul în 2003, va împlini un secol peste opt ani și este una tipică: o casă de locuit din văiugă, cu trei camere, dintre care două pentru oaspeți, o bucătărie de vară și două magazii.
„A fost renovată cu ajutorul meșterilor din sat. Am păstrat cuptorul de pâine, afumătoarea, încercăm să fim cât mai puțin invazivi”, explică Teodora Borghoff ținându-l la respect pe Bobi, care își ia jobul de paznic foarte în serios și încă nu s-a obișnuit cu cei mai noi oaspeți. În rest, la turul de onoare al gospodăriei, una pe care aproape orice român o știe din copilărie, te uimesc descrieri precum „rafturile făcute de un tâmplar englez”, „tencuială făcută de un australian” sau „perete de nuiele împletit de o flamandă”. Aici ceva lucrat de un japonez, dincolo de un malaezian, olandez sau chinezoaică.
Transformarea unui laptop în vacă
Ideea cumpărării de ferme le-a venit Teodorei și unor prieteni de-ai ei după terminarea facultății. Atunci, s-au oprit o vreme și s-au întrebat ce să facă în continuare, să alerge prin oraș în căutarea cât mai multor joburi sau să încerce o alternativă. Până la urmă, au ales cea de-a doua variantă. Deși încă mai lucrează, soțul în construcții și Teodora în consultanță, prioritățile au devenit altele. „M-am trezit la un moment dat la coadă la … (un magazin cunoscut de electronice – n.r.). Urma să achit un laptop și m-am gândit: <<cu banii ăștia mai bine cumpăr o vacă>>. Am renunțat la aparat și acum am o vacă și doi viței în grajd”, a povestit proprietara fermei.
În prezent, ea este adeptă a unor concepte precum agricultura organică sau permacultura. Grădina și gospodăria le lucrează, în februarie și în perioada mai-octombrie, alături de 15-20 de voluntari care vin din toate colțurile lumii. În general sunt tineri, porniți de multe ori în călătorii pentru găsirea sinelui. Fac turul câte unui continent, călătorind din fermă în fermă prin intermediul rețelei WWOOF, unde discuțiile se fac direct între voluntari și proprietarii de ferme. În timp ce primii oferă muncă în gospodăriile prin care trec, în funcție de pricepere, cei din urmă oferă obligatoriu locuri curate de cazare și mesele zilnice, iar în plus metode de petrecere a timpului liber. La Stanciova, spre exemplu, există cărți de schimb, lași una citită și iei alta nouă, jocuri de societate, se învață limba română, se proiectează filme în șură și așa mai departe.
Cu bicicleta din Galați
Anul acesta, în ferma opt ajunseseră deja peste 15 voluntari până la începutul lunii iulie. Unul dintre ei a venit cu bicicleta tocmai din Galați. Se numește Victor, are 27 de ani și face turul României din fermă în fermă. Stanciova a fost cea de-a șasea lui oprire. „Am găsit pe internet cum e să călătorești fără bani și mi s-a părut foarte interesant. Una dintre sugestii era evitarea orașelor, unde totul funcționează pe bani. Așa am ajuns să găsesc organizația asta, m-am înscris, am trimis mailuri la proprietarii fermelor și am plecat în turul țării. Pot să zic că, de fapt, am făcut turul Europei în România, pentru că proprietarii fermelor la care am fost până acum erau olandezi, francezi și germani”, a povestit Victor.
Numărul mare de persoane care vine în ferma din Stanciova a atras, evident, atenția micuței comunități. „La început eram ciudați, cu casa la comun, toată lumea credea că suntem o sectă. Mama mea a făcut însă pe specialistul în PR prin sat, iar apoi soțul a lucrat la Primăria Recaș, așa că părerile s-au schimbat”, a spus Teodora. Copil de oraș, crescut cu cheia la gât, după cum singură se descrie, redescoperă acum viața la țară și învață cât poate de mult despre culturile ecologice, cunoștințe pe care este gata să le transmită oricărui doritor. „Să nu ne înțelegeți greșit, nu facem misionarism, nu batem la ușile oamenilor să le explicăm că așa e mai bine, dar dacă vrea cineva să vină să vadă cum este viața aici nu e nicio problemă”, a adăugat Teodora Borghoff.
Țara unde redescoperi copilăria părinților
La fermă numai ce ajunseseră trei canadieni din Quebec, care fac turul Europei cu autostopul. Toți au în jur de 20 de ani și au plecat prin lume în urma unei greve studențești care a început în februarie 2012 și s-a terminat în octombrie. Spun despre România că este o țară frumoasă, cu oameni drăguți, însă după doar câteva zile petrecute aici.
Mult mai multă experiență pe plaiuri mioritice are Linda, care la 21 de ani este venită pentru a patra oară în România. „Iubesc țara asta, totul este mai natural, mai sălbatic aici. La Stanciova este ferma mea preferată, cel mai mult îmi place să strâng fân”, explică Linda, în timp ce scoate sâmburii din vișinele care vor ajunge în borcane cu dulceață. În urmă cu câțiva ani, tânăra austriacă și-a dus mama, de sărbători, în Maramureș. „A fost minunat, aproape ireal. Mama și-a redescoperit copilăria acolo, se uita în jur și spunea mereu <<aveam și noi din astea, și din astea>>”, a spus Linda.
În bucătăria de vară, Mr. Cat intră în belele și e alungat rapid în grădină. După ce au terminat de cules vișinele, canadienii se pregătesc de săpat. Construiesc un fel de terasă și un umbrar pentru ei și pentru ceilalți voluntari care urmează să se odihnească, după muncă, în amiezile toride de la Stanciova.
Citiți principiile noastre de moderare aici!