E greu să-i urmărești când explică amestecat – în engleză, franceză, arabă și puțin românește – că Maroc “e o țară foarte frumoasă, care are munți cu zăpadă, dar și deșert”, că “Marrakesh sau Casablanca (cel mai mare oraș din Africa!) sunt minunate”, că “mâncarea are un gust cum, ohhhh, nu are nicăieri în lume”. Mă gândesc că nu e nimic extraordinar să fii atât de îndrăgostit de țara ta, iar Ilyass Bechar Yahya, unul dintre cei 36 de marocani care studiază la Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş Timişoara, crede că şi în oraşul de pe Bega sunt lucruri bune. Trei la număr: Piaţa Unirii, Piaţa Libertăţii şi mall-ul.
„Şi spitalele sunt bune, dar nu sunt bune salariile. Viaţa aici nu e bună pentru că totul e prea scump, iar mâncarea nu are niciun gust în comparaţie cu mâncarea marocană”, crede Ilyass. Locuieşte aici cu sora lui mai mică, studentă în anul întâi la medicină. Într-un anume fel, cei doi îşi urmează părinţii, tatăl – ginecolog, iar mama – traumatolog. Familia lor locuieşte în Casablanca, acolo unde s-a întors recent şi un unchi, care a stat în Timişoara vreo 15 ani. Căsătorit cu o arădeancă, unchiul lor e tot un medic format aici, care a plecat pentru că „oamenii nu mai sunt ca înainte: frumoşi, curaţi, buni, respectuoși”.
Ilyass a ajuns în Timişoara întâmplător, printr-o decizie a sorţii, dar nu spune hotărât că s-ar întoarce obligatoriu acasă, deşi iubeşte Marocul frenetic. „Îmi place mult Casablanca. E oraşul meu, avem mare, ştranduri şi mâncare mult mai bună şi mai ieftină. Aici cu 10 lei îmi iau pâine şi lapte, dar acasă cu aceeaşi bani schimbaţi în dirham pot mânca de trei ori pe zi”, explică el. De altfel, dorul de bucătăria ţării sale îl ţine prin bucătăria apartamentului în care locuieşte împreună cu sora sa, cu care găteşte deseori peşte la cuptor sau tajin. Din care îmi oferă bucuros o reţetă: ceapa şi roşiile se călesc în ulei, apoi se pune, peste ele, carne de pui sau vită, iar peste toate se pun mai multe legume – cartofi, morcovi, fasole verde sau dovleac – şi se fierb, de preferat într-o oală sub presiune (dacă nucumva aveţi pe acasă oala specială din lut, care a dat şi numele mâncării).
Citiți principiile noastre de moderare aici!