„Am simțit o satisfacție mult mai mare decât într-o procedură de lichidare, pentru că am reușit să salvez un business, să-l reintegrez în circuitul economic. Toată lumea era satisfăcută: și creditorii își primiseră sumele de bani, și businessul a fost reinserat în circuitul economic. Acesta genera venituri, genera impozite, genera venituri și pentru partenerii societății”, ne povestește Magda.

De atunci, a reușit să mai salveze alte peste 20 de companii care treceau prin perioade dificile și care, cu ajutorul măsurilor de prevenție, au evitat insolvența și, drept urmare, falimentul. Aceasta consideră că este nevoie de mai multă educație pe partea de pre-insolvență. Într-un interviu pentru Tion, Magda ne explică ce înseamnă concordatul și planul de restructurare și când ar trebui antreprenorii să apeleze la ele.

Cum arată, din perspectiva unui practician, o companie aflată în dificultate financiară, dar încă recuperabilă?

O societate aflată în dificultate financiară e cea care are probleme cu lichiditățile, dar încă nu are risc de insolvență. Are risc de insolvență dacă continuă activitatea fără să apeleze la procedura concordatului.

Ce înseamnă insolvența, în primul rând?

Conform definiției date de lege: este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin:

• incapacitatea de plată (debitorul nu poate plăti datoriile ajunse la scadență cu fondurile bănești disponibile);

• sau, în cazul procedurii simplificate, este prezumată starea de insolvență atunci când debitorul, după o perioadă de 60 de zile de la scadență, nu a achitat datoria sa către creditor.

Asta înseamnă că nu ai lichidități, dar ai datorii mai vechi de 60 de zile de la scadență pe care nu le-ai achitat.

Dificultatea financiară înseamnă starea generată de orice împrejurare care determină o afectare temporară a activității ce dă naștere unei amenințări grave economice la adresa capacității viitoare a debitorului.

Să presupunem următorul scenariu: avem o companie, avem datorii mai mici de 60 de zile, nu avem lichidități și atunci putem să apelăm la o metodă sau o variantă de prevenție. Care ar fi acestea?

Sunt procedura acordului de restructurare și procedura de concordat. Acum noi vom discuta despre procedura de concordat pentru că cea de restructurare, din punctul meu de vedere, nu este atât de avantajoasă ca prima. Ambele sunt proceduri de prevenție, dar cea de concordat este mult mai bine reglementată, în primul rând, și cu mai multe facilități decât cea de restructurare.

Ce înseamnă concordatul, pe înțelesul tuturor?

Avem o societate comercială, care se află în dificultate financiară. Are o problemă cu plățile, dar nu este în starea de insolvență. Are datorii care nu au depășit scadența de 60 de zile. Legiuitorul definește dificultatea financiară așa: „stare generată de orice împrejurare care determină o afectare temporară a activității…” – deci ea are probleme, e în dificultate financiară, are probleme cu lichiditățile – „… ce dă naștere unei amenințări reale și grave în adresa capacității viitoare a debitorului de a-și plăti datoriile la scadență”.

Dar, când vorbim de scadență, tu poți să ai obligații scadente și neachitate, doar să nu fie mai vechi de 60 de zile de la scadență. Deci asta este starea de dificultate: ai o problemă cu lichiditățile, ești în urmă cu plățile, nu ești încă în starea de insolvență, dar riști să se instaureze. Atunci vine legea și te ajută cu o măsură de prevenție. Care e măsura de prevenție? Acordul de restructurare și procedura concordatului.

Procedura concordatului e o procedură prin care tu, societate, poți ca pentru o parte din creanțe – nu toate, ca în cazul insolvenței – să negociezi cu creditorii unor creanțe afectate. Ce înseamnă creanțe afectate? Creanțe la care tu le aduci modificări. Le aduci modificări de scadență – adică le modifici scadența – sau le aduci modificări de genul „nu plătești integral, plătești o parte din creanță”. Aceste modificări presupun negocierea pentru eventuale eșalonări cu creditorii. Creditorul afectat este cel care va vota sau nu planul de restructurare.

Asta înseamnă că vii către creanțele afectate, adică alegi o parte din creanțe, care consideri tu că pot, în primul rând, a fi negociate sau pe care nu poți să le achiți conform scadenței care rezultă din documente. Te duci înspre creditori să le modifici scadența pentru maxim 48 de luni. Acesta este termenul maxim inițial, poate să fie și mai puțin. Există posibilitatea prelungirii pentru 12 luni. Nu ești obligat să faci un plan pe 48 luni, poți să faci un plan pe 12 luni, poți să faci un plan pe 24 de luni.

În momentul în care tu ai demarat această procedură a concordatului, să zicem că lichidități nu ai. Atunci, sursele de finanțare de unde vin? Pentru că trebuie să ai niște bani ca să poți să plătești o parte. Se presupune că nu ai, contul e gol. Ce faci?

Tu nu ai lichidități acum, dar tu vei genera venituri luna viitoare, peste două luni, pentru că se presupune că ai activitate, dar ai o problemă cu cash-flow-ul. Luna viitoare generezi venituri, peste câteva alte luni poate recuperezi niște creanțe printr-un demers judiciar sau, nu știu, printr-o executare silită. Și atunci îți vin veniturile alea care să susțină planul de restructurare.

Să presupunem că ți-e teamă că activitatea ta a fost afectată din cine știe ce motive. Atunci poți să apelezi la surse externe de finanțare? De exemplu, la o bancă?

Da, bineînțeles că poți. Pentru că, fiind o procedură de prevenție și care permite societății să își păstreze dreptul de administrare, administratorul concordatar, practicianul în insolvență în speță, nu intervine pe activitatea de administrare, nu există noțiune de cont de insolvență, nu există noțiunea de aviz al plăților efectuate în procedura de concordat, nu există noțiunea de limitări la valorificarea bunurilor în procedura de concordat.

Antreprenorul își poate valorifica bunurile că și când ar fi o societate în funcțiune, nu e că în procedura insolvenței – cu raport de evaluare, aprobare în adunarea creditorilor a regulamentului de valorificare, licitații sau negociere, anunț în ziar de largă răspândire. Nu există astfel de restricții sau astfel de limitări într-o procedură de concordat. Îți desfășori activitatea normal.

Ce presupune? Presupune să respecți planul de restructurare care a fost negociat cu creditorii și omologat de judecătorul sindic. Dacă nu respecți planul de restructurare, practicianul în insolvență arată faptul că nu s-a respectat, nu s-au făcut plățile conform planului de restructurare, iar judecătorul dispune reinserția, dispune închiderea procedurii de concordat. Asta e sancțiunea. Te-a scos din procedura de concordat și te-a reinserat în circuitul economic. Practic nu ți-ai rezolvat problema.

Acest plan este făcut de practicianul în insolvență?

Da, asistat de societate sau individual, de către societate.

Atunci, acest plan de concordat este supus spre vot tuturor creditorilor?

Nu, doar celor cu creanțe afectate.

Indiferent de valoare?

Indiferent de valoare. Planul de restructurare se votează doar de creditorii care dețin creanțe afectate.

Cine decide, din volumul total de creanțe, care vor fi cele afectate?

Societatea decide că aceste creanțe – care sunt scadente sau încă nu sunt scadente, dar ajung la scadență – și pe ale căror obligații de plată societatea nu le poate onora conform scadențelor, le propune creanțe afectate. Adică le propune drept creanțe care vor suferi modificări.

Și restul creanțelor?

Restul creanțelor nu participă în procedură. Titularii acestor creanțe nu sunt notificați, nu e necesar să ia cunoștință de faptul că s-a deschis procedura de concordat.

Când vorbim de creanțe afectate, pot să fie inclusiv creanțe salariale, la stat? Absolut orice fel de creanțe?

Provenite din finanțări, creanțe bănci, creanțe ANAF, creanțe salariale, creanțe chirografare, agenți economici. Cele prevăzute până la urmă și de procedura de insolvență, cam aceleași categorii.

Ce se întâmplă cu creanțele neafectate și neachitate la scadență?

Se pot face demersuri de recuperare a creanței, demersuri de obținere de titluri executorii, punerea în executare, executare silită.

În momentul de față, după părerea ta, companiile, agenții economici cunosc această măsură de prevenție?

Foarte puțini. De ce? Pentru că, de multe ori, au ajuns în insolvență societăți care nu și-au propus un astfel de lucru, fără a cunoaște faptul că există și proceduri de prevenire a insolvenței la care pot apela. Se tem că, nu știu, clientul principal, dacă ar fi aflat de starea de insolvență, ar fi renunțat la servicii. Când ai intrat într-o procedură de insolvență, există riscul falimentului, pentru că sunt două căi care pot fi urmate: reorganizarea judiciară sau falimentul.

Care este pragul creanțelor pentru ca o companie să intre în insolvență?

Insolvența înseamnă că nu ai lichidități și ai datorii mai vechi de 60 de zile de la scadență, neachitate și pragul de minim de 50.000 de lei.

Ce se întâmplă dacă ești sub prag?

Nu poți să îți ceri insolvența. Rămâi acolo și faci eforturi să-ți achiți datoriile. Sau datoriile se acumulează și ajungi la pragul de 50.000 și poți apela la procedura insolvenței. Dacă ești sub pragul de 50.000 obligații de plată, poți radia societatea prin Registrul Comerțului conform Legii 31/1990, dar înseamnă să-ți achiți datoriile, să n-ai niciun fel de obligații, mai exact.

Care sunt beneficiile și neajunsurile procedurii de insolvență, comparativ cu concordatul?

În procedurile de insolvență, cred că cel mai important beneficiu este suspendarea tuturor formelor de recuperare a creanțelor prin executare silită. Se suspendă toate executările silite din momentul acela, din ziua deschiderii procedurii. Toate creanțele anterioare deschiderii procedurii se înscriu pe tabelul de creanțe. La procedura de concordat se suspendă măsura de executare silită inițial pe patru luni, putând fi prelungită pe motive temeinice pe o perioadă de maxim 12 luni. Dar acest lucru se întâmplă doar în ceea ce privește creanțele născute anterior deschiderii procedurii concordatului.

Pentru creanțele născute în procedura de concordat, societatea nu este pusă la adăpost. Poate fi executată pentru creanțele născute în procedura de concordat. În procedura insolvenței, societatea debitoare nu poate fi executată nici pentru creanțele anterioare deschiderii procedurii, nici pentru creanțele născute în procedura de insolvență, pentru că contul de insolvență nu poate fi indisponibilizat de niciun fel de măsuri, nici măcar cele penale. Asta ar fi o comparație ca efect al deschiderii procedurii.

Ce se întâmplă cu creanțele anterioare? Procedura insolvenței presupune ca toate operațiunile desfășurate în perioada de observație sau reorganizare să se facă doar prin contul de insolvență, sub supravegherea administratorului judiciar, fie prin avizarea fiecărei plăți, fie prin instrucțiuni pe care administratorul special le primește de la administratorul judiciar. Regula este că plătești doar creanțele născute în legătură cu activitatea, cele curente. Ai dreptul de dispoziție asupra bunurilor, dar se face sub supravegherea administratorului judiciar și aprobarea creditorilor.

Valorificarea de bunuri în procedura de insolvență se face în condițiile date de lege, conform unui raport de evaluare, conform unui regulament de valorificare, ca urmare a unei expuneri eficiente pe piață. În procedura de concordat poți dispune de bunuri ca să-ți acoperi datoriile, conform planului de restructurare si raportului de evaluare întocmit la începutul procedurii de concordat. Nu există alte restricții. Ai libertatea să-ți desfășori activitatea fără să fie vreo intervenție sau chiar un act de supraveghere a practicianului în insolvență.

Procedura de insolvență presupune ca toate creanțele născute anterior deschiderii procedurii să se înscrie pe tabelul de creanțe. Or, în procedura de concordat nu avem un tabel de creanțe, avem doar creanțe afectate, iar negocierea se face individual, cu fiecare creanță în parte. Nu avem un tabel de creanțe, nu există o adunare a creditorilor, nu există vreo solicitare către creditori în ceea ce privește aprobarea vreunui demers al administratorului.

În concluzie, concordatul este o variantă mult mai avantajoasă pentru o societate comercială care respectă parametrii pentru a intra în concordat. Care sunt pașii concreți pentru o societate în dificultate financiară?

Recomandarea mea este, în momentul în care constată că societatea are dificultăți financiare – există riscul că la scadență, anumite obligații să nu poată fi achitate – să consulte un practician în insolvență, să consulte un avocat care are noțiuni de insolvență. Nu doar practicianul, ci și avocatul care are noțiuni de insolvență poate să-i furnizeze detalii legate de procedura concordatului și să apeleze la măsuri de prevenție, cum este acordul de restructurare sau procedura de concordat. Pentru că, dacă se instalează starea de insolvență, nu mai poți apela la procedurile de prevenție. Pentru a deschide o procedură de concordat preventiv, una dintre condiții este să nu te afli în stare de insolvență. Să demonstrezi prin raportul administratorului concordatar – este raportul întocmit de practicianul în insolvență –, prin analiză financiară, că nu ești în stare de insolvență. Dacă este instalată starea de insolvență, nu mai poți apela la procedurile de prevenție. Când ai semnalele că societatea are dificultăți, încearcă să apelezi la măsurile astea de prevenție a insolvenței.

Cât durează aproximativ o procedură de concordat?

Procedura de concordat – 48 de luni, cu posibilitate de prelungire pe 12 luni.

Și în acest proces, creditorii practic nu se implică deloc, pentru că creanțele afectate sunt stabilite de societate. Aici nu avem masă credală sau altceva.

Nu, nu avem. Se întocmește, se elaborează, cum am zis mai devreme, de către societate, de către administratorul concordat sau împreună, în colaborare, planul de restructurare, care se comunică creditorilor cu creanțe afectate individual, fără a fi nevoie de o întrunire, ca și în procedura insolvenței, cu un vot.

Și votul respectiv ce înseamnă?

Aprobarea în sine. Comunici creditorului creanțele afectate, planul de restructurare, îi dai un termen – în 60 de zile de la deschiderea procedurii de concordat, trebuie elaborat planul de restructurare. Urmează perioada în care se desfășoară negocierile, în termen de 60 de zile, care se poate prelungi cu maximum încă 30 de zile. Și atunci, în termenul acela de 60 de zile, tu îi comunici creditorului creanțele afectate și îi soliciți un punct de vedere. El dă, în scris, „sunt de acord” sau „nu sunt de acord”.

Există costuri semnificative pentru companie când vorbim de un plan de concordat?

Odată cu cererea de concordat se depune și contractul încheiat cu practicianul în insolvență, care se încheie ca urmare a unor negocieri. Se negociază cu practicianul în insolvență un onorariu care poate fi pe toată procedura, sau poate fi un onorariu lunar. Onorariul administratorului concordatar este rezultatul negocierii între părți.

În momentul de față, din experiența ta, antreprenorii cum reacționează când aud de pre-insolvență? Este un subiect tabu sau nu pentru ei?

Antreprenorii sunt reticenți pentru că ei asimilează din păcate noțiunea de insolvență. Antreprenorul nu este atât de familiarizat cu pre-insolvența, termenul îl duce cu gândul la închiderea activității, falimentul societății și e normal să se sperie. Dar măsurile timpurii – procedura de concordat, procedura de restructurare – sunt și mai utile, și mai benefice. În cazul în care eșuează planul de restructurare, se închide procedura de concordat și se dispune reinserția societății în circuitul economic. Nu se dispune intrarea în faliment ca la procedura insolvenței. Dacă a eșuat planul de reorganizare sau planul de reorganizare n-a fost confirmat (în cazul insolvenței – n.r.), judecătorul dispune intrarea în faliment. Aici (în cazul eșuării măsurilor din concordat – n.r.) te-a scos din procedura de concordat și te-a reinserat în circuitul economic, exact cum erai înainte de apela la procedura de concordat. Nu există altă sancțiune.

Făcând o paralelă: dacă eșuează planul de concordat, în cel mai rău caz judecătorul te reinserează în circuitul economic. În insolvență, dacă intri în procedură de faliment, din păcate, e ireversibil. Nu mai poți reveni la procedura de reorganizare, nu mai poți reveni în circuitul economic. Consecința este radierea societății.

Revenind la întrebare, agentul economic, auzind de noțiunea de insolvență, el fuge și de idee și de prevenție.

Dacă facem o paralelă: practic, și în viața de zi cu zi ne speriem de ideea de prevenție în sănătate. E aceeași poveste.

Da, așa e! Sunt atât de multe falimente încât te gândești mai mult la faliment decât la faptul că poți să îl eviți prin măsuri de prevenție sau chiar prin reorganizare judiciară.

Cred că este și din cauza faptului că creditorii, din dorința lor de a-și recupera banii, recurg la această practică, amenințare: „îmi plătești sau dacă nu îți cer insolvența”…

Este o practică, dar este o practică de constrângere a plății, în esență. Asta se urmărește. Odată ce cererea de deschidere a procedurii (de insolvență – n.r.) a apărut pe portal, încep telefoanele de la bănci, angajați speriați, furnizori. Te sună toți speriați și se creează un efect de avalanșă și panică. Și atunci antreprenorul nu mai știe încotro să o ia, din păcate. Vine avalanșa asta de telefoane, amenințări și tu plătești repede furnizorul ăla, ca să scapi de probleme.

Consideri că există o nevoie de educare a pieței în ceea ce privește concordatul?

Da, eu cred că e nevoie de cursuri pentru antreprenori, dar cursuri organizate prin instituții abilitate.

Unde pot găsi antreprenorii informații clare și accesibile despre pre-insolvență?

Există articole în mediul online. Am identificat și eu articole scrise de colegi de ai mei. Există pe site-ul UNPIR, Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, un tablou cu practicienii în insolvență din fiecare județ în parte, cu fiecare filială în parte, cu adrese de contact. Antreprenorii pot apela la consultanță de pre-insolvență de la un practician sau de la un avocat care e specializat în comercial și inclusiv în procedurile de prevenție și procedurile insolvenței.

În concluzie, recomanzi ca în momentul în care antreprenorul are primele semne de imposibilitate financiară, de dezechilibre financiare, să apeleze la consultanță pentru a găsi o modalitate de prevenție.

Da. Soluții sunt, dacă lucrurile sunt luate din timp. În momentul în care se identifică probleme în activitatea societății, probleme de natură economică, soluții sunt. Contează doar timingul, când apelezi la aceste soluții.