„Timp de peste şase ani am făcut dializă de trei ori pe săptămână, câte cinci ore pe zi. Mi-am întrerupt munca, am învăţat să trăiesc cu 200 de mililitri de apă pe zi, vedeam fructele ca pe un duşman de care mă feream tot timpul şi mă chinuiam să-mi revin, de la o zi la alta, din şedinţele de dializă. Viaţa mea se legase de acest oraş şi spitalul în care îmi făceam tratamentul şi nu am mai putut călători decât foarte rar şi doar în oraşe unde puteam face dializă, programându-mă înainte prin telefon. Erau zile când eram ca o legumă. La un moment dat am avut un donator sănătos care, când a venit la mine la spital şi a văzut aparatele de dializă, s-a speriat şi nu a mai vrut. Am trei copii şi, când soţia mea a văzut că erau destul de mari, mi-a spus: hai să-ţi dau un rinichi de la mine. Am fost compatibili 75 la sută şi totul e bine ”, povesteşte Gheorghe Marin, vicepreşedinte al Asociaţiei Beneficiarilor de Transplant din Vest, Timişoara.
Experienţa lui seamănă în bună măsură cu a celorlalţi 148 de beneficiari de transplant de rinichi din vestul ţării. ”Avem membri din Arad, Timiş, Hunedoara şi Caraş, în total cam 300 de beneficiari de diferite organe, dar numărul acestora este mai mare şi îi aşteptăm pe toţi să ni se alăture.
Noi ne bucurăm de o a doua şansă la viaţă şi vrem să îi ajutăm şi pe alţii acum. Vrem ca şi la Timişoara să se facă din nou transplant de rinichi şi vrem să facem campanii pro-donare, astfel încât oamenii să înţeleagă cât de important este să îţi dai acceptul pentru prelevare şi că poţi astfel salva multe vieţi”, spune şi Gheorghe Berinde, preşedintele Asociaţiei Beneficiarilor de Transplant din Vest. La rândul său, acesta a primit doi rinichi de la verişori apropiaţi, „cărora le-a fost milă de mine, pentru că aveam acasă o fetiţă de doi ani atunci”, spune acesta, adăugând că, la rândul său, dacă viaţa l-ar duce într-o situaţie limită, ar fi de acord să i se preleveze organele sănătoase pentru alţii.
Cei doi coordonatori ai asociaţiei cred că pacienţilor dializaţi le lipseşte, în mare măsură, consilierea psihologică. ”O bună parte din această experienţă am trăit-o în centrul de transplant din Cluj şi tot ce se face acolo e caracterizat de seriozitate şi profesionalism. E o mare diferenţă între Cluj şi Timişoara, chiar şi în felul în care vorbeşte cu tine personalul medical mediu, în sensul că aici, la Timişoara, mai e mult de schimbat spre bine”, spune Gheorghe Marin. Ambii cunosc munca asistentului medical Dan Ilincariu, coordonatorul programului de transplant de la Spitalul Judeţean Timişoara, dar cred că acesta luptă singur şi că autorităţile medicale din judeţ ar trebui să se implice mai mult pentru a revitaliza Centrul de transplant de la Timişoara. ”O singură şedinţă de dializă pentru un pacient costă 250 de euro şi sunt sute care fac mai multe şedinţe săptămânal, doar în cele trei centre de dializă din Timişoara. E mai avantajos un transplant chiar şi din punct de vedere financiar pentru că, după ce a reuşit, următoarele şase luni mai sunt costisitoare prin tratamentul de susţinere necesar”, explică Gheorghe Berinde. Acesta spune că numărul de telefon la care pot fi găsiţi reprezentanţii asociaţiei este 0745.917500, iar cei ce doresc să le acorde sprijin pentru organizarea primei campanii, din septembrie anul acesta, pot face donaţii în contul RO51 BTRL 0360 1206 2720 68XX. În Spitalul Judeţean Timişoara au fost făcute în ultimele luni mai multe prelevări de organe şi ţesuturi de la pacienţi aflaţi în moarte cerebrală, după ce familiile bolnavilor şi-au dat acordul pentru acest lucru. Întotdeauna, echipe de specialişti din Cluj şi Bucureşti au venit imediat pentru a prelua organele şi pentru a le transplanta celor compatibili aflaţi pe liste de aşteptare din ţară. Asistentul medical Dan Ilincariu spune că spitalului timişorean îi lipsesc în acest moment spaţiile şi personalul medical specializat necesare în procedurile de transplant renal. În schimb, au început demersurile pentru deschiderea la Timişoara a unei bănci de ţesuturi.
Delia S. Barbu
Citiți principiile noastre de moderare aici!