Bănățeanul extremelor – o nouă aventură: Plimbare pe o bandă de 35 de milimetri la peste 150 de metri înălțime

A „urmărit” acest stâlp, care mai demult făcea legătura peste Dunăre cu partea bulgară de vreo doi ani. Stâlpul nu mai era folosit de câțiva ani, deci pe acolo nu mai trecea niciun „firicel” de curent de mult timp. Flaviu Cernescu este un om căruia îi plac extremele, dar le cere celor care-l urmăresc să nu se urce pe astfel de structuri, care sunt foarte periculoase. În cazul de față existau în prealabil date oficiale că acest turn de curent care scrutează cerul nu mai este folosit, așa că Flaviu, după ce s-a documentat și și-a luat toate măsurile de siguranță, a pornit să cucerească acest stâlp de la Bechet, de lângă Dunăre… a venit împreună cu un prieten din America, care a sărit de pe stâlp cu parașuta… Nu numai o dată…

„În 2018 am apucat să ajung la acest stâlp într-un drum spre București, am coborât la Dunăre și am văzut pilonul acesta. Nu era vremea adecvată să-l abordez. Am prospectat zona… În vara aceasta am zis: «hai să merg acolo». Am legat excursia de vizita unui prieten din America care sare cu parașuta – «base jumper», care a venit la mine. Am plecat spre turn. Eu nu eram convins că sunt apt să fac «linia» – slackline (chingă, bandă de câțiva centimetri lățime)– doream să fac un highline (chingă – slackline – prinsă la înălțime, între două puncte) acolo pe vârf. Am pus un echipament restrâns, să văd dacă pot să fac highline. M-am dus cu gândul că nu o să o fac această «linie». Am prins vreme foarte bună, și seara, înainte de apus, am petrecut-o pe vârf…”, a declarat Flaviu Cernescu pentru tion.ro.

Turnul de pe malul Dunării de la Bechet, județul Dolj, a fost realizat prin anul 1967, cu scopul de a transporta o linie de înaltă tensiune de la români la bulgari, de mare capacitate și de mare distanță, de aproximativ un kilometru. Este cea mai grandioasă structură care există în țară de înaltă tensiune, scoasă din uz. Flaviu a cucerit acest turn dezafectat…

„Am mers pe vârful acestui turn, care are o formă de Y, de la un picior la altul, între suporții lui care serveau la «ținerea» cablurilor, pe o distanță de 15 metri, la o înălțime de peste 150 de metri. «Linia» pe care am avut-o are 35 de milimetri. Am fost asigurat. A început să bată și vântul… Feelingul a fost intens, întotdeauna unde ai apă mare în vecinătatea slackline-ului te fură peisajul cumva, complică menținerea echilibrului. A fost destul de bine. Sunt accidentat și la un deget și mi-era puțin teamă să nu mă lovesc. Am făcut acest traseu la înălțime de șase ori… Ne-am odihnit apoi la baza turnului, unde se află localul Escape, unde am găsit oameni foarte primitori, care m-au sprijinit și cărora le mulțumesc”, ne-a povestit Flaviu.

Flaviu a „urcat” în această aventură pentru că avea siguranța că pe acest stâlp nu mai „circulă” curent…