Inclusă în Hall of Fame de Federația Internațională de Tenis de Masă, alături de legendara Angelica Rozeanu, Ella Constantinescu Zeller a scris istorie în sportul în care a fost sursă de inspirație atât în cariera de jucătoare, cât și în anii care au urmat retragerii, potrivit aceleiași surse.

Împreună cu figurile emblematice, Ella Constantinescu Zeller a dus la dezvoltarea și recunoașterea tenisului de masă românesc la nivel mondial. De asemenea, ea a contribuit la consolidarea generațiilor pentru care a fost o îndrumătoare, conform Agerpres.

Născută pe 26 noiembrie 1933 în Moldova Nouă, parcursul său în tenisul de masă a început la 11 ani, la Timișoara, în cadrul clubului RGMT, unde s-a făcut remarcată, devenind campioană pe plan local la nivel de junioare, în 1946. A fost doar o prefață pentru cele 30 de titluri de campioană națională, din postura de jucătoare la Progresul și Voința, din București.

Între 1952-1963, a cucerit 13 medalii la Campionatele Mondiale, dintre care trei de aur cu echipa și două de aur la dublu, alături de Angelica Rozeanu. În palmaresul său la Mondiale mai figurează trei medalii de argint cu echipa și cinci medalii de bronz (trei la simplu, una la dublu feminin și una la dublu mixt).

Ella Constantinescu Zeller a fost campioană europeană la dublu feminin, în 1958, și de două ori vicecampioană europeană, cu echipa (1958), și la dublu feminin (1964).

Retrasă în 1966, povestea de succes a Ellei Zeller Constantinescu a continuat, iar până în 1989 a fost antrenor federal, perioadă în care a contribuit la formarea unor sportivi de valoare, medaliați la nivel internațional. Din postura de antrenor emerit în România, Ella Constantinescu Zeller a emigrat în Germania, unde s-a dedicat tenisului de masă.
În 2000, România i-a conferit Crucea Națională Serviciul Credincios clasa a III-a.