Medicii de la Spitalul „Victor Babeș” Timișoara explică faptul că analiza cuprinde evaluarea proprietăților fizice (precum culoarea, mirosul sau densitatea), biochimice și microscopice ale urinei. Examenul complet include biochimia urinară și analiza sedimentului urinar.

Recoltarea corectă

Medicii spitalului atrag atenția că prima etapă, recoltarea probei, este și cea mai importantă. Pacientul trebuie să urmeze pași clari pentru a nu compromite analiza: se colectează jetul mijlociu din prima urină de dimineață, într-un recipient steril, după o igienă riguroasă. Nu se recomandă recoltarea în timpul tratamentului cu diuretice masive sau în perioada menstruală. Proba trebuie transportată în laborator cât mai repede posibil.

Ce indică urina despre organism

Urina normală este limpede, galbenă și cu un miros specific. Orice modificare poate semnala diverse afecțiuni. De exemplu, o culoare roșiatică sau maro poate indica prezența sângelui în urină (hematurie), iar urina tulbure poate fi un semn de infecție sau prezența cristalelor.

Biochimia urinară se efectuează, de regulă, cu ajutorul unor stripuri, care verifică 10 parametri esențiali: pH, densitate, glucoză, proteine, leucocite, hematii, nitriți, corpi cetonici, bilirubină și urobilinogen.

Ce pot indica acești 10 parametri:

• Densitatea urinară reflectă capacitatea rinichilor de a concentra urina. Valorile anormale pot apărea la pacienții cu diabet zaharat, insuficiență renală sau deshidratare.
• pH-ul urinar oferă informații despre echilibrul acido-bazic. O urină acidă poate apărea la diabetici sau la cei cu dietă bogată în proteine. Urina alcalină este frecventă în dietele vegetariene.
• Leucocituria (leucocite în urină) sugerează o posibilă infecție urinară sau glomerulopatie.
• Hematuria (sânge în urină) poate apărea în infecții, tumori, litiază sau traumatisme.
• Nitriții pot indica o infecție cu bacterii Gram-negative, precum E. coli.
• Proteinuria (prezența proteinelor) poate semnala leziuni renale, dar uneori este tranzitorie (după efort sau febră).
• Glicozuria apare mai ales la pacienți diabetici sau în boli renale care afectează reabsorbția glucozei.
• Cetonuria poate fi cauzată de diabet, regim alimentar dezechilibrat (bogat în lipide și proteine și sărac în carbohidrați), efort fizic intens sau boli acute.
• Bilirubinuria și urobilinogenul indică, de regulă, afecțiuni hepatice sau obstrucții biliare.

Sedimentul urinar, o sursă suplimentară de informații

Analiza sedimentului implică centrifugarea probei și examinarea microscopică a componentelor. Se pot evidenția celule epiteliale, hematii, leucocite, cristale, cilindri sau bacterii.

• Un număr crescut de celule epiteliale poate indica infecții sau tumori renale.
• Hematiile în urină pot proveni din tractul urinar, dar la femei pot fi și rezultatul contaminării menstruale.
• Leucocitele în exces sugerează inflamație sau infecție urinară, dar pot apărea și în afecțiuni abdominale.
• Cristalele urinare, apărute în probele păstrate la temperatura camerei, pot indica gută, litiază sau boli ereditare rare.
• Cilindrii urinari sunt markeri importanți ai bolilor renale și se clasifică în funcție de compoziție: hialini, leucocitari, eritrocitari, granuloși, epiteliali, ceroși și grăsoși.
• Filamentele de mucus, în cantitate mare, indică inflamație sau iritație urinară.

Pacienții pot beneficia de aceste investigații gratuite în cadrul spitalului, pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie sau de la medicul specialist.