Ce sunt bolile reumatice și care sunt cele mai frecvente afecțiuni pe care le întâlniți în cabinet?

Bolile reumatice cuprind un grup divers de afecțiuni autoimune și inflamatorii care afectează articulațiile, mușchii, oasele și țesuturile conjunctive, ducând adesea la durere, inflamație și mobilitate redusă. Acestea afectează atât copiii, adolescenții și tinerii, cât și vârstnicii.

Cele mai frecvente afecțiuni pe care le întâlnesc în cabinet includ osteoartrita (artroza membrelor, spondiloza, hernia de disc), poliartrita reumatoidă, spondilartritele (spondilartrita axială și periferică, artrita reactivă, artrita psoriazică), artritele determinate de microcristale (guta, condrocalcinoza), lupusul eritematos sistemic, fibromialgia și reumatismul abarticular. De asemenea, la cabinet se adresează pacienți cu manifestări reumatice apărute în contextul altor boli (boli endocrine, metabolice, hematologice, boli intestinale).

Care sunt primele semne și simptome care ar trebui să îi determine pe oameni să meargă la un reumatolog?

Semnele și simptomele bolilor reumatice includ: durere articulară persistentă, inflamație locală (tumefacție, rigiditate, roșeață, căldură), deformări articulare, durere sau slăbiciune musculară, pierderea amplitudinii mișcărilor sau a flexibilității articulare, parestezii la nivelul membrelor superioare și inferioare.

Simptomele generale pot include oboseală extremă, stare generală alterată, febră și scădere ponderală. Uneori, primele semne sunt extraarticulare: manifestări cutanate (de exemplu, eritem facial „în fluture”, fotosensibilitate, ulcerații bucale), fenomen Raynaud, xerostomie, xeroftalmie, tromboze arteriale sau venoase, istoric familial de boli reumatismale autoimune, analize de laborator modificate (VSH, CRP, factor reumatoid, anticorpi ANA etc.).

Există diferențe importante între durerile articulare provocate de uzură (artroză) și cele provocate de inflamație (artrită)?

Da, există. Diferențierea dintre durerea articulară inflamatorie și cea mecanică este esențială pentru stabilirea unui diagnostic corect, a unui tratament adecvat, prevenirea complicațiilor și menținerea funcției articulare.

Durerea de tip mecanic, asociată reumatismului degenerativ, este exacerbată de mobilizarea articulară și se calmează la repaus. Redoarea matinală durează mai puțin de 30 de minute, nu se asociază cu manifestări sistemice, eritem sau căldură locală. Analizele de laborator sunt, de regulă, nemodificate, lichidul sinovial are sub 2.000 elemente/mm³, iar răspunsul la corticosteroizi este slab sau absent.

Durerea de tip inflamator este ameliorată de mișcare și accentuată de repausul fizic, motiv pentru care intensitatea maximă apare în a doua jumătate a nopții și dimineața, la trezire. Redoarea matinală durează peste 60 de minute. Se pot asocia manifestări sistemice, uneori eritem și căldură locală. Analizele de laborator sunt modificate, lichidul sinovial conține peste 2.000 elemente/mm³, iar răspunsul la corticosteroizi este bun.

Cât de mult influențează stilul de viață evoluția bolilor reumatice?

Stilul de viață poate influența semnificativ evoluția bolilor reumatice, în special a formelor inflamatorii. Renunțarea la fumat, alimentația echilibrată (dietă antiinflamatoare, reducerea consumului de zahăr și alimente ultraprocesate) și scăderea ponderală pot îmbunătăți evoluția bolii.

La pacienții cu gută, alimentația și consumul de alcool pot agrava inflamația și pot declanșa pusee de boală. Activitatea fizică regulată reduce durerea, rigiditatea și oboseala și întărește musculatura care susține articulațiile. Sunt recomandate exerciții blânde, precum mersul, înotul, kinetoterapia, stretchingul și bicicleta.

Obezitatea are un impact semnificativ asupra evoluției bolilor reumatice: crește stresul mecanic asupra articulațiilor, amplifică inflamația sistemică, determină un răspuns mai slab la tratament (cu dificultăți de dozare) și crește riscul de comorbidități.

Sunt bolile reumatice ereditare? Ar trebui persoanele cu rude afectate să facă investigații preventive?

Multe boli reumatice au o componentă genetică (poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, lupusul eritematos sistemic, artrita psoriazică, gută), însă boala apare doar în prezența altor factori declanșatori (mediu, infecții, stil de viață).

În poliartrita reumatoidă, rudele de gradul I ale pacienților au un risc de două până la cinci ori mai mare de a dezvolta boala comparativ cu populația generală. Cea mai importantă asociere genetică este legată de gena HLA-DRB1, aparținând clasei II a complexului major de histocompatibilitate (CMH). Sunt implicate și alte gene non-CMH.

În spondilita anchilozantă, rudele de gradul I HLA-B27 pozitive prezintă, într-un procent de 10–20%, simptome clinice și radiologice sau doar modificări radiologice. Studiile pe gemeni monozigoți arată o concordanță de aproximativ 60%, comparativ cu 20–25% la gemenii dizigoți HLA-B27 pozitivi.

În lupusul eritematos sistemic, analiza agregării familiale arată că 5–15% dintre pacienți au rude de gradul I sau II afectate. Concordanța bolii la gemenii monozigoți este de aproximativ 58%. Pentru persoanele cu rude afectate, se recomandă vigilență crescută, stil de viață protector (renunțarea la fumat, menținerea greutății, activitate fizică regulată) și consult reumatologic precoce la apariția simptomelor, aceasta fiind cea mai bună formă de prevenție.

Ce rol are diagnosticul precoce în afecțiuni precum artrita reumatoidă sau spondilita anchilozantă?

Diagnosticul precoce și inițierea timpurie a terapiei cu DMARD-uri în artrita reumatoidă modifică semnificativ evoluția bolii, previne distrugerea articulară, reduce dizabilitatea pe termen lung, scade complicațiile sistemice și îmbunătățește calitatea vieții.

Pacienții cu artrită inflamatorie suspectă trebuie evaluați de reumatolog în maximum șase săptămâni de la debutul simptomelor. Există o „fereastră terapeutică” (primele 3–6 luni) în care inițierea rapidă a terapiei poate induce remisiunea sau o activitate scăzută a bolii. Metotrexatul este recomandat ca DMARD de primă linie, în absența contraindicațiilor. În caz de eșec, se are în vedere escaladarea terapiei (DMARD-uri convenționale, biologice sau sintetice țintite).

În spondilita anchilozantă, diagnosticul precoce este esențial pentru încetinirea progresiei bolii, prevenirea rigidității severe a coloanei vertebrale și menținerea unei bune calități a vieții. Recunoașterea durerii lombare inflamatorii, utilizarea RMN-ului și evaluarea reumatologică timpurie sunt esențiale.

Care sunt cele mai moderne opțiuni de tratament în reumatologie și cum au schimbat calitatea vieții pacienților?

Terapia biologică a schimbat profund evoluția și prognosticul pacienților cu boli reumatice, în special al celor care nu au răspuns la terapia convențională. Aceasta constă în medicamente obținute prin biotehnologie, care acționează țintit asupra unor componente specifice ale sistemului imun implicate în inflamație. Acestea nu suprimă global imunitatea, ci blochează mecanisme precise ale bolii.

Terapia biologică este utilizată în poliartrita reumatoidă, spondiloartrite, artrita idiopatică juvenilă, lupus eritematos sistemic și vasculite. Pentru inițierea tratamentului biologic trebuie îndeplinite simultan patru criterii: diagnostic cert, activitate crescută a bolii, eșec al terapiei convenționale și absența contraindicațiilor recunoscute.

În ce situații este necesar tratament pe termen lung și cum se monitorizează siguranța acestor terapii?

Majoritatea bolilor reumatice autoimune sunt cronice (de exemplu, poliartrita reumatoidă, spondiloartritele, lupusul eritematos sistemic), motiv pentru care tratamentul cu medicamente remisive sintetice și biologice este, de regulă, de lungă durată, adesea pe termen nedeterminat.

Scopul tratamentului este menținerea bolii în remisiune sau la un nivel minim de activitate.

Terapia este individualizată și ajustată permanent de către reumatolog. Întreruperea tratamentului fără aviz medical poate duce la reactivarea bolii și la apariția unor leziuni ireversibile, atât articulare, cât și viscerale.

Siguranța acestor terapii este monitorizată atent prin analize de laborator periodice, screening infecțios înainte de inițierea biologicelor, evaluări clinice regulate, consulturi interdisciplinare atunci când este necesar și investigații specifice. Monitorizarea este prevăzută în protocoalele terapeutice naționale și în ghidurile naționale și internaționale.

Cum pot pacienții diferenția durerile provocate de efort de cele care semnalează o problemă reumatologică serioasă?

Durerea provocată de efort este, de obicei, mecanică, temporară și legată de o anumită activitate, ameliorându-se la odihnă. Durerea persistentă, asociată cu redoare matinală prelungită, mai intensă noaptea și dimineața, tumefacții, roșeață, căldură locală, simptome generale sau istoric familial de boli reumatologice necesită evaluare reumatologică.

Adesea, diferențierea este dificilă, iar cele două tipuri de durere pot coexista. Orice durere articulară persistentă sau progresivă trebuie evaluată medical.

Ce sfaturi practice le puteți oferi pacienților pentru a preveni sau încetini degradarea articulațiilor?

Mișcarea zilnică moderată și exercițiile izometrice îmbunătățesc mobilitatea articulară, previn atrofia musculară și osteoporoza. Utilizarea dispozitivelor de sprijin (baston, cadru, orteze, încălțăminte cu talpă ortopedică) trebuie făcută corect, la momentul potrivit, pentru a ajuta, nu pentru a înlocui mișcarea.

Menținerea unei greutăți corporale normale reduce semnificativ uzura articulară; fiecare kilogram în plus crește presiunea asupra genunchilor și șoldurilor. Hidratarea adecvată este importantă, deoarece cartilajul are nevoie de apă.

Alimentația echilibrată (fructe, legume verzi, pește gras, nuci, semințe, ulei de măsline, reducerea zahărului și a produselor ultraprocesate) contribuie la sănătatea articulară. În prezent, glucozamina sulfat, condroitina sulfat, piascledinele și diacereina sunt considerate potențiale medicamente modificatoare de structură în artroză. Totuși, inconsistența rezultatelor studiilor clinice face ca aceste terapii să nu fie unanim recomandate de toți specialiștii.

Consultul medical la timp, la reumatolog, ortoped sau specialist în medicină fizică și recuperare, poate încetini semnificativ degradarea articulațiilor și poate menține mobilitatea pe termen lung.