Care sunt cele mai frecvente afecțiuni pe care le întâlniți la copii și cum pot fi prevenite?

Răceala comună este, de obicei, o boală virală ușoară și autolimitată, cauzată de obicei de rinovirusuri.

Infecțiile căilor respiratorii superioare se caracterizează prin strănut, congestie nazală și secreții nazale (rinoree), dureri în gât, tuse, febră moderată, cefalee.

La sugari și copiii mici, simptomele răcelii comune țin în jur de 2-3 zile și se ameliorează treptat în decurs de 10 până la 14 zile.

Reevaluarea poate fi justificată dacă simptomele se agravează (de exemplu, dificultăți de respirație, febră mare) sau depășesc durata preconizată. Agravarea sau persistența simptomelor pot indica dezvoltarea complicațiilor sau necesitatea de a lua în considerare un alt diagnostic decât o răceală obișnuită (de exemplu, sinuzită bacteriană acută, pneumonie, pertussis).

Ca și măsuri de prevenție:

• Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) recomandă copiilor cu răceală comună să stea acasă cel puțin 24 de ore după ameliorarea simptomelor și a febrei.
• Igiena – Spălarea frecventă a mâinilor și evitarea atingerii gurii, nasului și ochilor pot ajuta la scăderea transmiterii.
• În studiile observaționale, dezinfectantele pe bază de alcool și tratamentele virucide pentru mâini au fost asociate cu scăderea transmiterii.
• Virușii se pot transmite de la mâini la obiecte din mediu sau la alte persoane. Pentru a evita contaminarea mâinilor, copiii bolnavi pot fi instruiți să tușească într-un șervețel sau în curba cotului.
• Șervețelele folosite trebuie aruncate într-un coș de gunoi.

Ce provocări întâmpinați în comunicarea cu copiii, având în vedere că unii nu pot exprima clar simptomele?

Copiii nu pot descrie cu acuratețe anumite simptome, ei folosind, în general, termeni precum „mă doare”, fără a indica de multe ori locul durerii. Pot exagera sau minimiza anumite simptome involuntar.

Frica de doctor sau de efectuarea unui tratament mai invaziv poate amplifica aceste simptome.

Este nevoie de multă blândețe și empatie în interacțiunea cu copilul bolnav. Avantajul îl reprezintă faptul că părinții pot oferi foarte multe informații utile acolo unde nu putem să avem o comunicare optimă cu micii pacienți.

Există vreo afecțiune pediatrică pe care o considerați subdiagnosticată sau ignorată?

Obezitatea este una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică.

Pe măsură ce prevalența obezității crește, la fel crește și prevalența comorbidităților asociate. Din acest motiv, este imperativ necesar ca medicii să identifice copiii supraponderali și cu obezitate, astfel încât să se poată oferi consiliere și tratament. Anumite comorbidități, cum ar fi diabetul zaharat de tip 2 (T2DM) și steatohepatita, care erau considerate cândva „boli ale adulților”, acum le putem observa în mod regulat la copiii cu obezitate. Mai mult, obezitatea în timpul adolescenței crește riscul de boli cardiovasculare și deces prematur la vârsta adultă.

Consecințele psihosociale ale obezității infantile sunt larg răspândite. Acestea includ izolarea socială, relații distorsionate, stimă de sine scăzută, imagine corporală distorsionată, anxietate și depresie.

În populațiile comunitare și de referință, copiii și adolescenții cu obezitate și părinții sau îngrijitorii lor raportează o scădere a calității vieții legate de sănătate (funcționare fizică, emoțională, socială și școlară) în comparație cu copiii și adolescenții sănătoși.

Cum pot copiii să își dezvolte un sistem imunitar puternic?

Sistemul imunitar înnăscut constituie barierele de primă linie ale organismului și mecanismele de răspuns rapid împotriva invaziei microbiene.

Imunitatea înnăscută este definită ca un sistem de răspunsuri imune rapide, care sunt prezente de la naștere și sunt intensificate permanent ca urmare a expunerii la microorganisme, în contrast cu răspunsurile limfocitelor T și B din sistemul imunitar adaptativ. Sistemul imunitar înnăscut protejează gazda în perioada dintre expunerea la microbi și răspunsurile adaptive inițiale.

Importanța unui astfel de sistem poate fi apreciată ținând cont de faptul că timpul de generare a majorității bacteriilor este de 20 până la 30 de minute, în timp ce dezvoltarea unui răspuns imun adaptativ specific cu anticorpi și celule T durează de la câteva zile la săptămâni.

Imunitatea înnăscută se referă la un sistem de răspunsuri imune rapide, moștenite de la părinți și prezente la naștere, care reprezintă o apărare de primă linie împotriva invaziei microbilor și a infecțiilor.

Pe scurt, contează foarte mult ce moștenim de la ambii părinți, mediul în care ne dezvoltăm și trăim, calitatea alimentelor, vaccinarea și chiar importanța fiecărui episod de răceală din perioada copilăriei.

Care sunt cele mai mari mituri legate de sănătatea copiilor pe care le-ați întâlnit?

Mitul: „Copilul poate răci din cauza frigului”. Răcelile sunt cauzate de virusuri, nu de temperaturi scăzute. Frigul poate slăbi sistemul imunitar, dar nu este cauza directă a răcelilor.

Mitul: „Febra trebuie scăzută imediat”. Febra este un mecanism natural de apărare al organismului. Tratamentul antitermic este recomandat doar atunci când febra depășește 38,5°C și copilul are simptome care necesită intervenție.

Mitul: „Vaccinurile cauzează autism”. Nu există dovezi științifice care să susțină această teorie. Vaccinarea este esențială pentru protecția copiilor și prevenirea unor boli grave.

Ce părere aveți despre suplimentele alimentare pentru copii? Sunt necesare sau nu?

Suplimentele alimentare pot fi utile în anumite cazuri, dar nu sunt necesare pentru toți copiii. Cel mai bine este ca aceștia să obțină nutrienții dintr-o dietă echilibrată. Suplimentele pot fi indicate doar în cazul unor deficiențe nutriționale diagnosticate sau pentru copii cu condiții speciale de sănătate. Este important ca părinții să consulte medicul înainte de a administra suplimente, deoarece unele pot interacționa cu medicamentele sau pot avea efecte secundare.

Cum influențează schimbările climatice și poluarea sănătatea copiilor și ce măsuri ar trebui luate pentru protecția lor?

Schimbările climatice și poluarea au un impact semnificativ asupra sănătății copiilor, mai ales asupra sănătății respiratorii. Poluarea aerului este un factor de risc pentru astm și alte afecțiuni respiratorii, iar expunerea la alergeni poate agrava aceste probleme.

Măsuri de protecție:

• Reducerea expunerii copiilor la poluarea aerului, în special în zilele cu niveluri ridicate de poluare.
• Asigurarea unui mediu de viață sănătos, cu aer curat și acces la apă potabilă.
• Încurajarea copiilor să evite expunerea prelungită în aer liber în condiții de poluare sau vreme extremă.