Când trebuie părinții să meargă cu copilul la un medic pediatru specialist ORL?

Fiind în sezonul rece, patologia ORL este frecvent întâlnită în rândul copiilor. Din acest punct de vedere, vizita la un ORL-pediatru trebuie făcută în cazul în care copilul manifestă una din următoarele simptomatologii: rinoree mucopurulentă ce durează mai mult de o săptămână, febră mai mult de 3-5 zile, dureri de ureche sau senzație de ureche înfundată, sângerări nazale frecvente, obstrucție nazală care persistă după o răceală, dureri în jurul ochilor și a frunții, uneori umflarea frunții sau a pleoapei superioare.

Acestea sunt câteva din simptomatologiile „ușoare” pentru care un ORL-pediatru ar trebui să consulte copilul. Faptul că îmi desfășor activitatea într-un spital de copii înseamnă că nu pot uita de urgențele majore: aspirația de corpuri străine (alune, semințe, caju, rodie etc.) și ingestia accidentală de corpuri străine (monedă, baterie, piese lego etc.).

Ce provocări apar în tratarea copiilor comparativ cu pacienții adulți?

Singura provocare la care mă pot gândi acum este legată de procedurile invazive care trebuie câteodată făcute la copil. Nu toți cooperează și nu pe toți îi putem ține cu forța. De aceea, uneori, facem echipă cu medicul anestezist pentru a putea duce la bun sfârșit procedura pe care o indicăm. Bineînțeles, un copil nu poate oferi informații despre istoricul său medical (pentru a face o anamneză) sau simptomatologie.

Referitor la tratament, putem avea probleme în administrare. Nu toți tolerează pe gură suspensiile. Din acest motiv, tratamentul deseori trebuie administrat intravenos.

Cum abordați un copil care se teme de consultațiile medicale? Aveți o strategie specială pentru a-i face să se simtă confortabil pe cei mici?

Nu am nicio strategie specială, pur și simplu intru în jocul lor. Din ce am observat, mă înțeleg bine cu majoritatea. Aici depinde și de părinți. Copilul trebuie cumva pregătit, trebuie să i se vorbească deschis și sincer despre vizita la medic, bineînțeles într-un mod potrivit vârstei lor, tocmai pentru a evita teama de necunoscut.

Cum ne putem da seama dacă copilul are o infecție la urechi sau doar o răceală obișnuită?

Din păcate, anatomia urechii la copilul mic nu este favorabilă lor. Tocmai de aceea, după o răceală, mai ales la un copil cu istoric de otite, trebuie făcut consult ORL. Câteodată nu manifestă niciun simptom și la controlul de rutină descoperim probleme. Un copil cu febră persistentă, cu otoree mucopurulentă (curge urechea) sau durere de ureche trebuie examinat și pus pe tratament, tocmai pentru a evita complicațiile majore, cum ar fi otomastoidita (infecția osului din spatele urechii).

Care sunt semnele care indică problemele auditive la un copil mic?

În dezvoltarea mentală a copilului este foarte importantă relaționarea acestuia cu persoanele din jur – familia. Această interacțiune presupune răspunsuri din partea copilului în diferite circumstanțe: reacționează la zgomote – fie se sperie de acestea, fie este curios, deci identifică sursa sonoră. În jurul vârstei de 3 ani, o întârziere în dezvoltarea limbajului, asociată cu o lipsă de atenție a copilului la diferite activități, precum și modul de manifestare al acestuia (tăcut, liniștit, introvertit) ar trebui să atragă atenția părinților.

Care este opinia dumneavoastră despre utilizarea antibioticelor pentru infecțiile ORL la copii? Când sunt cu adevărat necesare?

Pe cât posibil, încerc să nu „atac” cu antibiotic, când consider că totuși organismul poate lupta fără. Însă, copilul este imprevizibil și mai ales în ceea ce privește partea de otite. De aceea, consider că doar văzându-i la control peste 24-48 de ore, pot aprecia evoluția. În foarte multe cazuri, copilul își revine fără antibiotic. Dar, uneori, chiar în 24 de ore, evoluția poate fi destul de urâtă și atunci acționez cu tratament antibiotic oral sau, uneori, intravenos.

Repet, este foarte important controlul pentru a vedea evoluția clinică. Personal, când nu am indicație la examenul clinic pentru antibiotic, mă ajut de analize de sânge, tocmai pentru a avea o indicație clară.

Ce putem face pentru a preveni infecțiile recurente în gât sau urechi la copii, mai ales în sezonul rece?

Un preșcolar poate răci în medie de 9 ori pe an, un școlar de 12 ori pe an. Cele mai eficiente metode de prevenire a răspândirii virusurilor responsabile de răceală sunt: spălarea corectă și regulamentară a mâinilor, folosirea măștilor de protecție de către adultul răcit în preajma copilului, aerisirea locuinței, instruirea copilului să protejeze gura și nasul când tușește ori strănută.

Otita este o complicație a răcelii. Am observat că majoritatea copiilor manifestă o formă de otită, care „vine și pleacă”. Pentru a nu se complica, este foarte important managementul nasului. Părinții copiilor care ajung la mine știu foarte bine că, printr-o permeabilitate bună a nasului, copilul trece prin răceală cu minim de tratament și cu răbdare. Însă, nu tot timpul funcționează. Sunt părinți foarte exigenți cu toaleta nasului și tot apar complicații care duc la otite sau rinosinuzite, pentru care administrăm antibiotic sau, în cel mai rău caz, intervenim chirurgical.