Supraveghere atentă în timpul travaliului

Reprezentanții unității medicale arată că, în timpul travaliului, echipa medicală urmărește constant starea generală a mamei prin verificarea tensiunii arteriale, a pulsului și a temperaturii, pentru identificarea rapidă a unor eventuale complicații, precum infecțiile sau preeclampsia. În funcție de necesități, pacientele pot primi lichide intravenoase, tratament pentru controlul durerii sau anestezie epidurală.

Totodată, evoluția travaliului este evaluată periodic prin examinări ginecologice și monitorizarea contracțiilor uterine, inclusiv cu aparatură specializată. Medicii urmăresc în paralel și starea fătului, prin cardiotocografie (CTG), metodă care înregistrează ritmul cardiac fetal și contracțiile uterine.

Potrivit reprezentanților unității, personalul medical acordă atenție și stării emoționale a mamelor, folosind metode de reducere a disconfortului, precum tehnici de respirație sau relaxare.

În ceea ce privește urgențele obstetricale, maternitatea funcționează după ghidurile clinice naționale și protocoale interne adaptate fiecărei situații. Acestea includ intervenții pentru hemoragii severe, complicații hipertensive, dar și cazuri de suferință fetală acută sau prolaps de cordon ombilical.

În astfel de situații, medicii pot decide efectuarea unei operații cezariene de urgență într-un interval de timp stabilit prin protocol. De asemenea, sunt aplicate măsuri pentru prevenirea complicațiilor tromboembolice, în special după intervențiile chirurgicale.

Colaborare între obstetrică și neonatologie

Un rol important îl are și colaborarea dintre secțiile de obstetrică și neonatologie, mai ales în cazurile cu risc crescut, precum sarcinile premature, diabetul gestațional sau malformațiile fetale depistate prenatal. În aceste situații, neonatologii sunt implicați încă dinaintea nașterii și pregătesc echipamentele necesare pentru intervenții rapide în sala de nașteri.

Medicii precizează că neonatologul este prezent obligatoriu la operațiile cezariene și intervine imediat în cazul apariției unor semne de suferință fetală. După naștere, echipele medicale fac schimb de informații despre istoricul mamei și starea nou-născutului, inclusiv evaluarea scorului Apgar.

Colaborarea continuă și după naștere, prin sistemul rooming-in, în care mama și copilul rămân împreună în același salon. Externarea este decisă doar după evaluarea ambilor pacienți și confirmarea faptului că starea acestora este stabilă.