Pe măsură ce în China se înmulțeau focarele de coronavirus, iar orașe întregi se închideau, au apărut din ce în ce mai multe știri pe această temă. Majoritatea aveau o tentă sumbră, insistând pe gravitatea situației, pe numărul mare de cazuri – ceea ce a necesitat construirea rapidă a unor noi spitale dedicate strict bolnavilor de COVID-19, pe orașele pustii și magazinele goale.

Oricât de îngrijorătoare ar fi fost aceste știri și reportaje, problema părea inițial departe de noi. Totuși, acest lucru s-a schimbat rapid odată cu apariția primelor cazuri de coronavirus în Europa, care în scurt timp au declanșat primul val al pandemiei.

Trăim într-o perioadă marcată de incertitudine. Incertitudine socială, incertitudine financiară, incertitudine a stării de bine și sănătate, la care se adaugă și incertitudinea informațională.

Tipul de coronavirus care stă la baza acestei pandemii este unul nou, care nu fusese studiat până acum de cercetători. Dată fiind amploarea situației, și cum toată lumea a încercat să se mobilizeze pentru a afla răspunsuri, studiile de specialitate făcute uneori în grabă sau fără o precizie maximală erau de multe ori contradictorii: masca ne protejează sau nu?/ sunt unele grupe de sânge mai predispuse infectării?/ este adevărat că putem contracta virusul de pe suprafețe chiar și după câteva zile?/ vom avea un vaccin în curând sau nu? etc.

Rezultatele studiilor au fost adesea preluate de presă, iar astfel oamenii nu au putut să nu înceapă să își facă griji pentru ei și pentru cei dragi – oare ce înseamnă toate aceste lucruri pentru noi?

Îngrijorarea, în sine, nu reprezintă o trăire negativă. Oamenii au capacitatea de a se gândi la viitor și de a-și face planuri. În anticiparea viitorului, ne gândim și la obstacolele pe care le putem întâmpina, însă acest lucru este benefic pentru că totodată ne putem gândi și la modalități prin care să rezolvăm eventualele probleme.

Totuși, atunci când grijile își fac loc în viața noastră pentru mai mult timp, când ne afectează excesiv și începem să ne gândim la cele mai rele scenarii posibil (scenarii ipotetice, situații prin care nu știm încă dacă este nevoie să trecem), putem ceda și avea impresia că nu vom reuși să facem față.

Când ne îngrijorăm excesiv, spiralăm printr-o serie de gânduri și imagini ale viitorului care devin din ce în ce mai catastrofale și uneori ne duc în direcții neașteptate. Din cauza aceasta unii oameni își descriu grijile ca fiind ”de necontrolat”.

”Mă doare puțin gâtul. Dacă e coronavirus? Dacă încep să mă simt mai rău iar în spitale nu sunt locuri? Dacă le-am transmis virusul celor dragi? Oare ce vor păți ei? Ce fac dacă după aceea mă voi simți obosit și nu voi mai putea lucra? Cum mă descurc?” – este doar un exemplu de succesiune posibilă de idei bazate pe ”cel mai rău scenariu posibil”.

Important este să reținem că aceste griji nu le resimțim doar mintal, ci și fizic. Anxietatea și îngrijorările ne pot face să ne simțim tensionați, încordați, pot genera dureri musculare, agitație, probleme de concentrare, insomnie, iritabilitate etc.

Această pandemie, care s-a răspândit rapid în lume și a schimbat-o în decurs de câteva luni, reprezintă un puternic declanșator al anxietății, din cauza naturii ei incerte și imprevizibile.

De acum înainte, veți putea citi săptămânal pe TION o serie de articole cu sugestii și exerciții menite să vă învețe cum să faceți față grijilor și anxietății generate de pandemia de coronavirus. Acestea vă vor ajuta să distingeți între problemele reale care trebuie soluționate și cele ipotetice (generatoare de griji), să vă recăpătați sau mențineți echilibrul, să vă simțiți conectați cu ceilalți și stăpâni pe situație.