Cert este că aceștia trebuie monitorizați regulat pentru evaluarea stării de sănătate pe termen lung. Doctorul Marius Frînculescu, medic specialist chirurgie cardiovasculară, cu competență în ecografie vasculară la Policlinica Iulius Mall din cadrul Rețelei de sănătate REGINA MARIA ne explică, pe larg, care sunt principalele investigații care trebuie realizate după infecția COVID-19.

Care sunt simptomele care pot apărea după ce un pacient trece prin această boală?

Pentru a înțelege etapele acestei noi boli, COVID-19, National Institute for Health and Care Excellence (NICE) din Anglia a propus folosirea următoarelor definiții clinice:

• COVID-19 acut: semnele și simptomele infecției se manifestă timp de până la 4 săptămâni;
• COVID-19 simptomatic în curs de desfășurare: semnele și simptomele infecției variază de la 4 la 12 săptămâni;
• Sindromul post-COVID: semnele și simptomele care se manifestă în timpul sau după o infecție compatibilă cu boala produsă de virusul SARS-CoV-2 continuă mai mult de 12 săptămâni și nu sunt explicate printr-un diagnostic alternativ.

Termenul COVID-19 de lungă durată (Long COVID) este folosit pentru a descrie semnele și simptomele care continuă să se manifeste sau care apar după infecția acută și include COVID-19 simptomatic în curs de desfășurare, precum și sindromul post-COVID-19. Deși COVID-19 afectează în primul rând plămânii, boala poate deteriora și multe alte organe. Această afectare a organelor poate crește riscul de probleme de sănătate pe termen lung.

Simptomele frecvente ale COVID-19 simptomatic în curs de desfășurare și a sindromului post-COVID pot fi:

• Respiratorii – dispnee, tuse;
• Cardiovasculare – presiune toracică, dureri în piept, palpitații;
• Generalizate – oboseală, febră, durere;
• Neurologice – insuficiență cognitivă – „ceață cerebrală”, pierderea concentrării sau probleme de memorie, durere de cap, tulburări de somn, simptome de neuropatie periferică – înțepături și amorțeli, amețeală, delir – la persoanele mai în vârstă;
• Gastrointestinale – durere abdominală, greață, diaree, anorexie și apetit redus – la persoanele mai în vârstă;
• Musculo-scheletale – dureri articulare, dureri musculare;
• Psihologice / psihiatrice – simptome asociate depresiei, anxietate;
• Simptome ale urechii, nasului și gâtului – tinnitus (țiuit în urechi), dureri de urechi, durere în gât, amețeală, pierderea gustului și / sau mirosului;
• Dermatologice – iritații la nivelul pielii.

Ce investigații pot fi făcute după trecerea prin infecția COVID-19?

Pentru pacienții care nu au fost internați la terapie intensivă, ghidul Societății Toracice Britanice cu privire la urmărirea pacienților cu infecție COVID-19 care au avut o boală respiratorie severă propune evaluarea printr-o radiografie toracică la 12 săptămâni după evenimentul acut. În cazul persoanelor cu leziuni pulmonare, evidențiate printr-o radiografie toracică anormală persistentă și un nivel repetat scăzut al saturației de oxigen (măsurat prin pulsoximetrie), se recomandă evaluarea într-un centru de pneumologie, unde investigațiile pot fi extinse prin CT toracic, spirometrie etc.

Testele de sânge trebuie recomandate selectiv în funcție de simptomatologia pacientului, pentru indicații clinice specifice după un istoric atent și examinare interdisciplinară. În același timp, anemia trebuie exclusă la pacientul cu dispnee. Limfopenia sau nivelul anormal de scăzut al limfocitelor din sânge este o caracteristică a COVID-19 acut sever și necesită o evaluare atentă. Pot fi recomandați și o serie de analize biologice – markerii biologici crescuți pot include Proteina ​​C reactivă (de exemplu, infecție acută), leucocitele (infecție sau răspuns inflamator), peptidul natriuretic (de exemplu insuficiență cardiacă), troponină (sindrom coronarian acut sau miocardită) și D-dimeri (boala tromboembolică).

În funcție de evoluția bolii și a recomandărilor medicilor specialiști (pneumologi, cardiologi, neurologi etc.) pot fi recomandate și alte investigații cum ar fi ecografie cardiacă, electrocardiogramă (ECG), ecografie vasculară (Doppler) periferică sau abdominală.

Care sunt beneficiile ecografiei Doppler în evaluarea post-COVID?

Se poate întâmpla, în special în cazul persoanelor care au necesitat spitalizare din cauza infecției COVID-19, să se observe ulterior un tip de afectare a capacității de coagulare a sângelui (coagulopatie), caracterizată prin markeri anormali ai coagulării. Există studii care sugerează că hipercoagulabilitatea asociată bolii poate să contribuie semnificativ la deces.

COVID-19 poate determina ca celulele sanguine să se aglomereze și să formeze cheaguri (trombi) în sistemul vascular. Aceste cheaguri se pot deplasa la plămâni și pot produce embolism pulmonar, pot ajunge la inimă, producând infarct și se pot deplasa la creier, provocând accident vascular cerebral. Peste 90% din emboliile pulmonare sunt asociate cu tromboza venoasă profundă (cheaguri ale venelor profunde) a membrelor inferioare.

Dacă la pacientul critic, intubat, simptomatologia clinică asociată cu tromboza este dificil de evaluat, la pacientul conștient, cooperant, această simptomatologie ghidează conduita în scop diagnostic și terapeutic. Vorbim de simptome precum greutate în gambe la mers, senzație de tensiune în gambe atunci când persoana stă în picioare timp îndelungat, edem al membrelor inferioare, modificări cutanate (la nivelul pielii), circulație venoasă superficială dilatată, cianoză sau paloare și sensibilitate la palpare a musculaturii posterioare a gambei.

Diagnosticul paraclinic al trombozei venoase profunde se realizează prin ecografiaDoppler venoasă, care are numeroase avantaje. În primul rând, este o investigație neinvazivă și nedureroasă. În al doilea rând, poate fi repetată ori de câte ori este nevoie. Mai mult, stabilește locul unde se formează cheagul de sânge și, cu ajutorul acestei ecografii, poate fi vizualizat foarte bine întregul traiect venos al membrului inferior (precum și cel intraabdominal). Totodată, cu ajutorul acestei examinări se pot evalua și restul simptomelor specifice acestor coagulări. Din punct de vedere tehnic, ecografia Doppler implică aparatură costisitoare, performantă și personal specializat pentru realizarea și interpretarea imaginilor.

La ce interval de timp, post afecțiune, trebuie realizate aceste investigații imagistice?

Ecografia Doppler venoasă periferică nu este o investigație de rutină. Se adresează, deopotrivă, atât pacienților COVID-19, cât și celor fără COVID-19. Ea trebuie realizată ori de câte ori simptomatologia sau evoluția clinică o impune. Cel mai important de reținut este că această procedură este una neinvazivă, nedureroasă și poate fi repetată ori de câte ori este nevoie.

În cazul pacienților COVID-19 critici, intubați, necesitatea realizării acestei investigații este dictată de coroborarea nivelului crescut de D-dimeri cu examenul clinic, febră mare persistentă și creșterea necesarului de oxigen.

Ce recomandați pacienților post-COVID?

Aș vrea să mă adresez mai înainte persoanelor care nu au avut COVID-19, spunându-le că această boală poate genera probleme serioase pe termen lung și, de aceea, este important să contribuim cu toții la reducerea răspândirii COVID-19 prin respectarea măsurilor de precauție care includ: purtarea măștilor, păstrarea distanței corespunzătoare dintre oameni atât în spațiile deschise, cât și închise, evitarea aglomerației, administrarea unui vaccin atunci când este disponibil, precum și menținerea mâinilor curate. Multe lucruri sunt încă necunoscute despre cum această infecție va afecta oamenii în timp, dar cercetările sunt în curs de desfășurare.

În ceea ce-i privește pe cei care au avut COVID-19, vreau să le transmit că este deosebit de important să asculte recomandările specialiștilor, astfel încât recuperarea lor să fie cât mai rapidă și completă. Totodată, este important să ne amintim că majoritatea oamenilor care au avut COVID-19 se refac repede.