Asta, într-o perioadă în care deja mai multe librării au pus lacătul pe uși, mari retaileri de carte au intrat în faliment sau în insolvență, iar România ocupă unul dintre ultimele în ce privește lectura. Ce efecte va avea iminenta creștere a TVA-ului la cărți asupra cititorilor, editurilor și librăriilor când 70% dintre români nu au citit nicio carte în ultimele 12 luni? Va scădea ea deficitul bugetar sau va scădea și mai mult consumul de carte?

Închiderea librăriei independente La Două Bufnițe, după nouă ani de activitate și doar doi ani de când Timișoara era Capitală Culturală a Europei, a stârnit un val imens de reacții, mesaje de solidaritate, regrete, dar a și pus degetul pe rană: care e soarta cărții și a librăriilor în România? Ce politici de stat are în vedere Guvernul pentru a susține industria cărții și a stimula lectura? În timp ce, spre exemplu, în Cehia și Irlanda TVA-ul pe carte e zero, România majorează această taxă cu 6 procente, adică o aduce la 11%.

Însă iubita librărie a Bufnițelor timișorene, loc preferat de întâlnire și evenimente al concitadinilor pentru care cititul nu e un moft, nu este singura care a pus, de tot, zăvorul pe ușă. În ultimii ani s-au închis mai multe librării independente în România, precum Asteroidul B 612 la București sau Tutimi și Titoc din Cluj Napoca, un mare retailer, Diverta, a intrat în faliment (acumulând datorii de peste 10 milioane de euro), iar Elefant, în insolvență. Din cele mai mari 25 de companii de carte în 2008, cca. 40% au dispărut prin faliment, insolvență sau radiere. Printre decimați, se numără edituri ca Univers Enciclopedic, Poligraf, Egmont România, dar și Compania de librării București.

Simplu vorbind, cifra de afaceri a unei edituri se formează prin vânzarea de exemplare către librării (fizice sau online) sau prin rețele alternative, în supermarket, benzinării, automate de carte, sau direct, prin târguri și saloane de carte. Veniturile librăriilor provin din prețul de vânzare către public, însă acestea funcționează aproape exclusiv pe baza unor comisioane care pot ajunge la 50% din prețul de copertă sau chiar mai mult.  Altfel spus, pentru o carte vândută cu 100 de lei, editura va încasa până la 50 de lei.

Pentru că nu pot supraviețui exclusiv din vânzarea de carte, multe librării au căutat să se bazeze pe alte resurse, de exemplu cafenele sau ceainării în spațiul librăriei, vânzarea de suveniruri, obiecte de design sau de consum (vinuri, ciocolată, cafea, ceai), jocuri, sau prin reducerea drastică a personalului. Statistic, între 2008 și 2023, cifra de afaceri combinată a editurilor (cod CAEN 5811 – Activități de editare a cărților) și librăriilor și retailerilor de carte (CAEN 4761 – Comerț cu amănuntul al cărților în magazine specializate) a crescut cu 76%.  Pare o cifră bună, dar nu e, căci în aceiași 5 ani, inflația cumulată s-a apropiat de 100%. Altfel spus, cartea e o afacere pe minus.

Nici nu poate fi altfel, câtă vreme România stă bine înfiptă pe ultimul loc în Uniunea Europeană la consumul de carte. Conform unui studiu Eurostat din 2022, doar 27% dintre români cu vârste peste 16 ani au citit o carte în anul dinaintea sondajului. Pe la coada clasamentului, dar mai bine decât România, se situează, cu ponderi ale cititorilor între 30% și 40%, Cipru, Italia și Bulgaria. Țările cu cei mai mulți cititori sunt Luxemburg (75%), Danemarca (72%) și Estonia (71%). Un studiu al Asociației Editorilor din România arată că doar 3 români din 100 citesc cel puțin 10 cărți/an, fiind și la acest capitol ultimii din UE.

Federația Europeană a Editorilor a evaluat piața europeană de carte la cca. 24 de miliarde euro, din care Germania „învârte” peste 9 miliarde de euro, iar Franța peste 4 miliarde de euro. La fel de interesant este că 83,9% dintre veniturile editorilor europeni au provenit din vânzarea cărții tipărite, cărțile electronice reprezintă 13% din vânzări (cu un trend ascendent spectaculos), iar restul de cca. 3% merge către piața de audiobook. Sunt cifre care ar trebui, probabil, să -i pună pe gânduri pe guvernanții și strategii României, privind potențialul uriaș, neexplorat și nestimulat, al acestei piețe interne, căreia i se adaugă cca. 5 milioane de potențiali consumatori români din diaspora.

Dar cu 70% dintre români, mulți dintre ei tineri, care nu au citit nicio carte în ultimul an și cu TVA majorat la 11%, piața cărții în România riscă să devină irelevantă. Consecințele vor veni rapid și în cascadă. Vor avea de suferit editurile, tipografiile, librăriile, scriitorii, traducătorii și cititorii câți au mai rămas. Primele care vor dispărea din planurile editoriale vor fi, probabil, cărțile de poezie, de debut, de gândire critică. Milioane de cărți vor trebui reetichetate, în urma majorării TVA. În acest timp, sute de mii de cărți uzate, tipărite în anii comunismului, ies pe piață la prețuri care ajung adesea între 1 și 5 lei volumul, din biblioteci lichidate în urma moștenirilor sau tranzacțiilor imobiliare. Asta, dacă nu ajung la gunoi.

Dincolo de cifre și statistici, această lovitură dată pieței de carte prin majorarea TVA are și efecte greu de cuantificat, căci pune în pericol relația societății cu propria cultură, educație, democrație. Lectura e o componentă esențială a educației naționale, un instrument de gândire critică, iar limitarea accesului la lectură prin prețuri prohibitive duce, invariabil, la disfuncționalități în exercitarea și, la nevoie, apărarea democrației.

Va avea mărirea TVA un impact relevant la redresarea bugetului? Reducția lecturii chiar va reduce deficitul național? Este stimularea inculturii, adică reversul lecturii, o cale spre bunăstare? Rămâne de demonstrat de către cei care au decis această măsură. Vor cumpăra/citi românii și mai puține cărți? Între proverbul „ai carte, ai parte” și butada „țara te vrea prost”, unde vrem să stăm? Un lucru doar e cert: „gaura” bugetară în care se află țara nu a fost săpată de români citind.