Telespectatorii Pro TV, Acasă TV sau Sport.ro, dar şi cititorii şi ascultătorii publicaţiilor şi radiourilor controlate de Sârbu vor resimţi această mutare. Există mai multe scenarii care arată cum, cu deznodăminte, e drept, contradictorii.
Primul raţionament spune că Pro TV-ul şi celelalte instituţii de media controlate de Sârbu vor avea mai mulţi bani de investiţii. Remarcabila schimbare de la Ştirile Pro TV a însemnat cheltuieli de peste şase milioane de euro pentru CME şi s-a petrecut în perioada cât Adrian Sârbu era, deja, director regional al CME, însărcinat cu operaţiunile din România, Cehia şi Slovacia. Chiar dacă această companie nu este o multinaţională tipică, cu zeci de ani vechime, managerii ştiu foarte bine ce înseamnă un „localnic” plasat la vârf.
Investiţiile înseamnă, în televiziunea din România, calitatea programelor, care suferă în primul rând din motive de bugete infime de producţie.
La toate acestea se adaugă apariţia în fruntea televiziunilor a lui Costi Mocanu, ca director executiv. Până la promovarea lui, la Pro TV decidea în chestiunile de zi cu zi Anca Budinschi. Promovarea lui Mocanu de la una din staţiile de nişă, Sport.ro, poate însemna şi o strategie nouă a Pro TV, care să includă calitatea.
Politica anterioară a Pro TV – tabloidizare cu scăderi de calitate, dar creştere a tarifelor de publicitate – poate continua la fel de bine, date fiind referirile făcute de Sârbu la creşterea profitului, cu ocazia numirii de către CME.
Am descris cu un alt prilej mecanismul care guvernează piaţa tv: audienţa staţiilor mari scade, dar o mare parte din cei plecaţi e atrasă către nişele controlate de aceiaşi jucători, ca Sârbu sau familia Voiculescu. Prin creşterea costului pe punctul de publicitate, veniturile şi profitul urcă, în ciuda scăderii globale de consum tv.
Un alt scenariu, de astă dată din categoria „business pur”, ar putea influenţa însă lucrurile într-un sens contrar. Conform unor surse din grupul de media al lui Sârbu, acesta a crescut preţul „Pro Sport”, pentru a spori profitul, înaintea vânzării către Ringier, din 2003. Strategia s-a soldat cu scăderi de tiraj, dar cu mai mulţi bani în cont.
Prin înmulţirea profitului cu un coeficient, se obţine preţul ziarului, care a fost mai mare.
În cazul Pro TV, Acasă TV, Sport.ro, Pro Cinema şi Pro TV Internaţional, Sârbu şi-a vândut deja cea mai mare parte din acţiuni către CME, deci e posibil ca o atare strategie să se fi consumat.
Asta se leagă şi de situaţia radiourilor şi publicaţiilor. Dacă la televiziuni Sârbu mai deţine cinci procente, la Pro FM, „Ziarul financiar”, „Pro TV magazin” şi restul, structura de proprietate e pe dos. Conform altor informaţii din piaţă, vânzarea acestora către CME de-abia a început. Drept care ne putem aştepta la o strategie de maximizare a profitului, în detrimentul satisfacţiei cititorilor, prin creşterea preţului de copertă şi a rate card-urilor de publicitate, dar cheltuieli mai mici.
E din nou de văzut dacă Sârbu va repeta ceea ce a făcut cu „Pro Sport”, pe mult mai matura piaţă media a lui 2007. Deocamdată, revânzarea acestuia e ca şi confirmată, iar PR-ul grupului a anunţat alte investiţii în media, din cele 49,8 milioane de dolari obţinute la ultima tranzacţie cu CME (cinci procente).
Toate variabilele de mai sus nu sunt de altfel singurele care intră în ecuaţie. Cert e doar că banii şi poziţia pe care îi are acum Adrian Sârbu vor produce mişcări tectonice pe piaţa media.
Citiți principiile noastre de moderare aici!