Data de 5 septembrie a fost aleasă pentru a comemora decesul Maicii Tereza din Calcutta, care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1979 „pentru munca depusă în lupta pentru depășirea sărăciei și a suferinței, care constituie o amenințare la adresa păcii”.
Conform ONU, caritatea, la fel ca noțiunile de voluntariat și filantropie, asigură o legătură socială reală și contribuie la crearea unor societăți incluzive și mai reziliente. Caritatea poate atenua cele mai grave efecte ale crizelor umanitare, poate completa serviciile publice în domeniul asistenței medicale, educației, locuințelor și protecției copilului. Contribuie la promovarea culturii, științei, sportului și la protejarea patrimoniului cultural și natural.
De asemenea, promovează drepturile celor marginalizați și defavorizați și răspândește mesajul umanității în situații de conflict.
În Agenda 2030 privind dezvoltarea durabilă, adoptată în septembrie 2015, Organizația Națiunilor Unite recunoaște că eradicarea sărăciei în toate formele și dimensiunile sale, inclusiv a sărăciei extreme, reprezintă cea mai mare provocare globală și o cerință indispensabilă pentru dezvoltarea durabilă. Agenda 2030 a ONU face, de asemenea, apel la un spirit de solidaritate globală consolidată, focusat în special pe nevoile celor mai săraci și mai vulnerabili.
În plus, aceasta recunoaște rolul divers al sectorului privat, de la microîntreprinderi la cooperative și multinaționale, precum și rolul organizațiilor societății civile și al organizațiilor filantropice în punerea în aplicare a noii agende.
Din cauza, pandemiei COVID-19, conflictelor militare și schimbărilor climatice din întreaga lume, planul Națiunilor Unite de a eradica toate formele de sărăcie până în 2030, pare un vis tot mai îndepărtat. În jur de 700 de milioane de oameni trăiesc în sărăcie extremă la nivel global, dintre care aproape jumătate sunt copii sub vârsta de 18 ani. Sărăcia are consecințe grave asupra sănătății, educației și bunăstării generale a copiilor. Ea poate avea, de asemenea, efecte intergeneraționale, deoarece copiii care cresc în sărăcie sunt mai predispuși să se confrunte cu sărăcia la vârsta adultă.
Un singur om nu poate eradica sărăcia și nici nu poate ajuta toate persoanele care se află în situații dificile. Totuși, această zi pe care o celebrăm demonstrează că de-a lungul timpului eforturile oamenilor nu au fost de prisos și speranța la mai bine încă există.
Caută acasă împreună cu părinții tăi hainele pe care nu le mai porți de când erai mic și donează-le, mergi împreună cu prietenii tăi ca voluntar într-un weekend la o organizație caritabilă, ajută o persoană în scaun cu rotile să intre în mijlocul de transport, donează 3,5 din impozitul pe venit unui ONG, sau oferă o bucată de mâncare unui om al străzii. Gesturile caritabile nu trebuie să fie exprimate mereu prin sume grandioase, orice donație contează indiferent de valoarea acesteia. Uneori, mai multe gesturi mici făcute din suflet pot ajuta semnificativ la unificarea comunității.
Datorită eforturilor comunităților, organizații și asociații din toată lumea ajută copii, mame singure, persoane cu dizabilități, vârstnici și oricine are nevoie de ajutor.
Un exemplu admirabil vine chiar din Timișoara. Asociația Ceva De Spus se diferențiază de majoritatea asociaților deoarece este alcătuită dintr-un grup de autoreprezentanți, membrii fiind chiar persoane cu dizabilități intelectuale și fizice.
„Cred că actele de caritate au existat din cele mai vechi timpuri, într-o formă sau alta. Mă gândesc la vremuri îndepărtate, când în sate existau oameni săraci, se ajutau între ei astfel încât să reușească să treacă peste perioade grele și comunitatea să supraviețuiască. Poate că se ajutau cu diferite produse, bani, dar și muncă fizică, ceea ce noi numim voluntariat azi.
Actele de caritate sunt o formă frumoasă a umanității, mai ales când sunt făcute cu inima deschisă.
Noi, la Ceva de Spus, am reușit să ne ducem vocile mai departe, să ne cerem drepturile și să schimbăm mentalități legat de persoanele cu dizabilități. Fie că a fost vorba de evenimentele caritabile cu vinuri, care au fost organizate pentru noi, sau pur și simplu donații spre asociație, toate ne-au ajutat să mergem mai departe și suntem recunoscători pentru acestea. Nu vrem milă pentru dizabilitate, ne dorim respect pentru abilitatea de a ne cere drepturile și a îmbunătății viața persoanelor cu dizabilități”, transmite Simona Smultea, co-președinte al Asociației Ceva de Spus.
Pentru a celebra această zi, fă o faptă bună!
Citiți principiile noastre de moderare aici!