Așa cum a subliniat preotul iconom-stavrofor Horia Țâru, „Dimitrie, un tânăr credincios și cu o educație aleasă, a fost guvernator al Tesalonicului. Pentru că L-a mărturisit pe Hristos și pe mulți i-a întors la credință, mai întâi a fost întemnițat, iar mai apoi ucis cu sulițele, la porunca împăratului Maximian. Trupul Sfântului Dimitrie a fost îngropat cu cinste de către creștini și, după un timp, din mormântul său au început să curgă picături de mir frumos mirositor prin care s-au săvârșit multe minuni și vindecări. Din acest motiv, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este numit și Izvorâtorul de Mir și este cunoscut până astăzi ca mare făcător de minuni..”

Nașterea și copilăria

Sfântul Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinți de neam ales și cu credință adevărată în Hristos. Tatăl său era voievod al cetății, un om drept și milostiv, care, deși credea în taină în Mântuitorul, nu îndrăznea să-și mărturisească deschis credința, din cauza prigoanelor împotriva creștinilor. În casa sa avea o cămară tainică de rugăciune, unde, alături de soția sa, se ruga înaintea icoanelor Mântuitorului și ale Maicii Domnului, aprinzând necontenit candela și aducând tămâie.

Cei doi erau milostivi și iubitori de oameni, însă nu aveau copii, lucru care le aducea multă durere. După multe rugăciuni și milostenii, Dumnezeu le-a dăruit un fiu – pe Sfântul Dimitrie –, iar întreaga cetate s-a bucurat la nașterea lui.

Dimitrie, mărturisitor al lui Hristos

Tânărul Dimitrie a crescut în frică de Dumnezeu și în iubire față de oameni. A fost învățat în credința creștină și, odată cu trecerea anilor, a devenit un om înțelept și curajos. După moartea tatălui său, împăratul l-a numit guvernator al Tesalonicului, pentru vitejia și priceperea sa. Dar, spre deosebire de mulți dregători ai vremii, Dimitrie nu s-a folosit de puterea lumească pentru slavă, ci pentru a face bine, a ajuta săracii și a sprijini Biserica lui Hristos.

El știa bine cuvântul apostolului: „Trece chipul lumii acesteia!”, și de aceea a folosit tot ce avea pentru a face fapte bune. Nu s-a rușinat să-L mărturisească pe Hristos și, cu mult curaj, propovăduia credința cea adevărată, întărind pe creștini și întorcând la Dumnezeu pe mulți păgâni.

Mucenicia Sfântului

Când împăratul Maximian a venit la Tesalonic, a aflat că Dimitrie îi învață pe oameni să nu se mai închine idolilor. Mâniat, l-a chemat înaintea sa și i-a poruncit să aducă jertfă zeilor. Sfântul a refuzat cu tărie, mărturisind fără teamă: „Eu slujesc lui Hristos, Dumnezeul cel viu!”

Pentru această mărturisire, a fost aruncat în temniță. De acolo, prin rugăciunile sale, a făcut minuni, întărind pe tânărul creștin Nestor, care l-a înfruntat și biruit pe gladiatorul împăratului, Lie. După această întâmplare, împăratul a poruncit ca Dimitrie să fie străpuns cu sulițele, iar sfântul și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Izvorâtorul de Mir și făcătorul de minuni

Creștinii au îngropat trupul Sfântului cu multă evlavie. După o vreme, din mormântul său a început să izvorască mir bine mirositor, care a vindecat nenumărați bolnavi și a adus alinare celor aflați în suferință. De aceea, Sfântul Dimitrie a fost numit Izvorâtorul de Mir, iar biserica ridicată în cinstea lui la Tesalonic a devenit loc de pelerinaj și rugăciune pentru credincioși din întreaga lume.

Pilda vieții Sfântului Dimitrie rămâne un model de curaj, credință și iubire creștină. El ne învață că adevărata putere nu stă în arme sau dregătorii, ci în mărturisirea neclintită a lui Hristos. Prin rugăciunile lui, credincioșii cer ajutor în necazuri, vindecare de boli și întărire în credință.