Tehnicienii nu au rezistat prea mult, existând stres pe bancă, dar şi multe rezultate slabe. Cel mai iubit a rămas Panduru, un personaj care a făcut minuni cu o echipă de valoare îndoielnică. Jucători au fost cu grămada, dar puţini şi-au pus cu adevărat amprenta.
Poate doar Buia şi Mihai Niculae şi asta datorită performanţelor din teren şi mai ales din afara lui. Puţini jucători au rămas cu adevărat alb-violeţi din noua eră Poli. De fapt, poţi să-i numeri pe degete. Începem cu atacantul Cristian Silvăşan, singurul mohican 100%, care a jucat de la acel prim meci cu Bacău (17 august 2002, 2 – 0). Silvă a debutat excelent pentru Timişoara, dar pe parcurs a demonstrat că este un jucător sinusoidal, alternând perioadele bune cu cele mai puţin bune.
Mircea Oprea este şi el un urmaş al primei echipe Poli, dar el a fost împrumutat în ultimul sezon la FC Naţional. Din al doilea val, îi remarcăm pe Bălace şi portarul Zimmermann, doi jucători care au deja state vechi la clubul timişorean.
Daniel Neacşu
Citiți principiile noastre de moderare aici!