O întâlnire între oficiali și experți din cele două țări a avut loc la Kathmandu, însă cooperarea în acest domeniu a rămas limitată.

Discuțiile au avut loc pe 27 mai, când zece oficiali nepalezi și aproximativ 12 reprezentanți ai Chinei, inclusiv din Tibet, au analizat modalități de îmbunătățire a monitorizării inundațiilor, fenomenelor meteorologice și riscurilor asociate ghețarilor. Printre măsurile discutate s-au numărat inventarierea lacurilor glaciare și cartografierea zonelor periculoase.

Nepalul solicita însă și acces la informații care să permită detectarea mai rapidă a unor schimbări periculoase în regiunea montană. După întâlnire, oficialii nepalezi au afirmat că nu au primit toate datele pe care le considerau necesare pentru a anticipa mai bine astfel de evenimente.

„Ceea ce ne-am dorit de fapt de la ei, și încă ne dorim, este ca, în cazul în care există mișcări timpurii ale ghețarilor și mișcări timpurii în jurul acelei zone, să aflăm ceva mai devreme”, a declarat Sauhardra Joshi, hidrolog în cadrul Diviziei de Prognozare a Inundațiilor din Nepal, participant la întâlnirea din mai.

Informațiile despre această solicitare a Nepalului și despre discuțiile privind extinderea cooperării în monitorizarea ghețarilor nu au fost făcute publice anterior, potrivit Reuters.

China spune că informațiile au fost transmise la timp

Beijingul susține că schimbul de informații s-a desfășurat la timp. Ambasada Chinei în Nepal a transmis că cele două țări au menținut un contact strâns și că la întâlnirea din mai au fost înregistrate progrese în privința schimbului transfrontalier de informații despre dezastre.

Totodată, reprezentanții chinezi au transmis la întâlnirea din mai că nu aveau mandatul necesar pentru a semna un acord care să răspundă solicitărilor Nepalului și au cerut continuarea discuțiilor.

Nepalul ridicase probleme similare și în 2025, după o inundație produsă în aceeași regiune, când eliberarea bruscă a apei dintr-un lac glaciar din Tibet a provocat moartea a cel puțin nouă persoane în Nepal, iar alte 12 au fost date dispărute.

Potrivit oficialilor nepalezi, China transmitea prognoze privind ploile abundente din Tibet, însă nu furniza în mod constant informații referitoare la avalanșe, nivelul apelor, alunecări de teren sau alte fenomene extreme. Aceste prognoze au început să fie transmise prin e-mail și WeChat cu aproximativ o lună înaintea recentei catastrofe.

Cu 12 zile înainte, China avertizase asupra ploilor și a riscului de viituri

Cu 12 zile înainte de producerea dezastrului, Centrul Meteorologic Internațional al Chinei a transmis autorităților nepaleze o avertizare privind o depresiune musonică prognozată pentru perioada 14-19 august. Mesajul atrăgea atenția asupra posibilității unor precipitații intense și asupra riscului unor fenomene secundare, precum alunecări de teren și viituri.

Avertizarea exista, așadar, înaintea dezastrului, însă problema ridicată de oficialii nepalezi era legată și de accesul la date în timp real privind evoluția ghețarilor, a nivelului apelor și a altor pericole locale.

Viitura de miercuri a fost declanșată de prăbușirea unei porțiuni de ghețar într-o zonă slab monitorizată. Potrivit evaluărilor preliminare, desprinderea ghețarului a provocat o viitură masivă, care a măturat zona de frontieră din Tibet și a continuat pe râul Trishuli, în Nepal.

La aproximativ 26 de minute după ce viitura a lovit punctul de trecere a frontierei, autoritățile nepaleze au fost alertate. Echipa de hidrologie a constatat însă că o stație de monitorizare de la frontieră nu mai transmitea date, iar ulterior au fost identificate cel puțin patru stații distruse de ape.

După confirmarea situației de către autoritățile locale, Nepalul a transmis o alertă publică pe telefoanele mobile la ora 09:13.

Un sistem de avertizare mai rapid ar fi putut oferi timp pentru evacuare

Cazul readuce în atenție importanța sistemelor de avertizare timpurie într-o regiune în care comunitățile sunt expuse simultan riscurilor provocate de topirea ghețarilor, precipitații extreme, inundații și alunecări de teren.

Experții citați de Reuters subliniază însă că nu există dovezi că lipsa cooperării dintre Nepal și China a fost cauza principală a dezastrului sau că acesta ar fi putut fi cu siguranță împiedicat. Antropologul de mediu Austin Lord, cercetător la Stimson Center, consideră că prăbușirea ghețarului s-a produs într-o zonă dificil de monitorizat, iar cooperarea bilaterală limitată nu a fost un factor semnificativ în răspunsul autorităților nepaleze.

Totuși, timpul scurs între producerea viiturii în zona de frontieră și sosirea acesteia în aval arată cât de importantă poate fi transmiterea rapidă a datelor. Un acces mai rapid la informații despre evoluția ghețarilor și a nivelului apelor ar fi putut permite autorităților să emită avertizări mai devreme.

Nepalul intenționează acum să propună Chinei un acord de partajare a datelor similar celui pe care îl are cu India. Autoritățile nepaleze vor să primească mai frecvent informații despre precipitații și nivelurile râurilor, inclusiv date la intervale de aproximativ 10 minute, pentru a putea transmite alerte populației și organiza evacuări mai rapide.

Riscul este unul în creștere. Hindu Kush-Himalaya, regiune care se întinde din Afganistan până în Myanmar, concentrează un număr foarte mare de ghețari, iar încălzirea climatică accelerează topirea acestora și poate crește probabilitatea producerii de inundații și alunecări de teren.

„Obiectivul nostru principal este să nu ratăm niciun dezastru viitor”, a declarat hidrologul Binod Parajuli.