Cursa pentru revenirea oamenilor pe Lună aduce în prim-plan nu doar provocările tehnologice ale explorării spațiale, ci și problema contaminării mediului selenar cu microorganisme de pe Pământ. Un studiu realizat de cercetători de la NASA arată că anumite specii de ciuperci și bacterii ar putea supraviețui săptămâni sau chiar luni în unele regiuni ale Lunii, transmite Reuters, citată de Agerpres.

Unde ar putea supraviețui microorganismele

Cercetarea a analizat cinci tipuri de microorganisme și a simulat condițiile de mediu din trei regiuni aflate în apropierea Polului Sud lunar – Nobile Rim, Connecting Ridge și Gerlache Rim. Pentru simulări au fost folosite date despre temperatură, iluminare și radiații obținute prin observațiile sondei Lunar Reconnaissance Orbiter.

Rezultatele indică existența unor „nișe de supraviețuire” în care anumite microorganisme ar putea rezista perioade îndelungate. Printre acestea se numără zonele aflate permanent în umbră, precum interiorul unor cratere, dar și anumite perioade ale anului lunar, în special toamna și iarna, potrivit planetologului Prabal Saxena, de la Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA.

„Mucegaiul negru”, cel mai rezistent dintre microorganismele testate

Cele două tipuri de ciuperci analizate s-au dovedit mai rezistente decât cele trei specii de bacterii. Cea mai rezistentă a fost Aspergillus niger, cunoscută drept „mucegaiul negru”, o specie întâlnită în special în medii calde și umede.

Aspergillus este o ciupercă bine cunoscută și în contextul explorării spațiale. Astronauții au identificat-o în interiorul Stației Spațiale Internaționale, iar experimentele anterioare au arătat că poate rezista chiar și în exteriorul stației, expusă direct mediului cosmic.

Cercetătorii au analizat și mai multe specii de Fusarium, ciuperci comune asociate solului.

„Aspergillus a fost cel mai potrivit pentru a supraviețui în regiunile polilor selenari. Fusarium a fost foarte rezistentă, deși nu la fel de rezistentă ca Aspergillus”, a declarat Saxena, autorul principal al studiului publicat în revista Science Advances.

Ce bacterii au fost testate

În cazul bacteriilor, cercetarea a inclus Deinococcus radiodurans, cunoscută pentru rezistența sa la frig și radiații, Staphylococcus aureus, întâlnit în mod obișnuit pe pielea și în căile nazale ale oamenilor, și Bacillus subtilis, prezent în sol, vegetație și tractul gastrointestinal uman.

Bacteriile s-au dovedit, în general, mai vulnerabile la radiațiile ultraviolete. Deinococcus a avut cea mai mare rezistență dintre cele trei, în timp ce Staphylococcus și Bacillus au prezentat rate de supraviețuire mai scăzute.

Radiațiile și temperaturile extreme, principalele amenințări

Suprafața Lunii este un mediu extrem de ostil vieții. Radiațiile ultraviolete și temperaturile ridicate reprezintă unele dintre principalele amenințări pentru microorganisme, temperaturile din timpul zilei putând ajunge la aproximativ 127 de grade Celsius. La acestea se adaugă particulele energetice și efectele vidului asupra suprafeței selenare.

Cu toate acestea, modelele realizate de cercetători au identificat regiuni în care anumite microorganisme ar putea supraviețui. În cazul Aspergillus, simulările au indicat posibilitatea supraviețuirii chiar și în zone cu expunere redusă la lumina solară și, implicit, la radiațiile ultraviolete.

Microorganismele ar putea găsi protecție sub suprafața Lunii

Cercetătorii subliniază însă că studiul a analizat exclusiv capacitatea microorganismelor de a persista, nu și posibilitatea ca acestea să se dezvolte sau să se reproducă.

„Studiul nostru s-a concentrat doar pe supraviețuirea acestor celule, nu pe creșterea sau reproducerea lor”, a explicat Heather Graham, geochimistă organică la Centrul de Zbor Spațial Goddard și coautoare a cercetării.

Ea a precizat că anumite scenarii ar putea fi mai favorabile microorganismelor. Celulele îngropate în regolit ar putea fi protejate de radiații și menținute la temperaturi mai stabile, iar eventualele buzunare de apă lichidă ar putea, în anumite condiții, favoriza dezvoltarea lor.

Contaminarea Lunii, o problemă pentru viitoarele misiuni

Posibila supraviețuire a microorganismelor ridică și problema contaminării probelor și resurselor lunare. Apa sub formă de gheață identificată în anumite regiuni ale Lunii este considerată o resursă importantă pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman, iar contaminarea biologică ar putea complica analiza acesteia și a altor materiale.

Studiul nu a stabilit însă dacă mediul lunar ar putea determina apariția unor mutații care să transforme microorganismele în agenți patogeni mai periculoși.

„Studiul a analizat doar persistența celulară și nu mutația, așa că nu putem extinde aceste rezultate pentru a include detalii despre patogenitatea viitoare”, a spus Graham.

„Contaminarea este inevitabilă”

Transferul neintenționat de microorganisme pe Lună este considerat dificil de evitat, întrucât oamenii transportă în mod natural un număr mare de microorganisme. Acestea pot ajunge pe suprafața selenară prin intermediul costumelor spațiale, instrumentelor sau vehiculelor utilizate în timpul misiunilor.

„Rezistența acestor organisme înseamnă că pot afecta analizele viitoare ale probelor”, a explicat Graham.

Cercetătorii avertizează că este esențial să fie monitorizate microorganismele transportate de pe Pământ pentru ca, în viitor, oamenii de știință să poată face diferența între compușii și moleculele care provin în mod natural de pe Lună și cele introduse de oameni.

Astfel, pe măsură ce explorarea Polului Sud lunar se intensifică, protejarea mediului selenar și controlul contaminării biologice devin provocări importante pentru viitoarele misiuni.