Acesta a fost nevoit să îşi mănânce tovarăşii, morţi din cauza frigului şi a rănilor. Accidentul a avut loc în 1972, când un avion, care avea la bord o echipă de rugby, s-a prăbuşit în Munţii Anzi, pe un platou îngheţat.
Întrebat cum şi-a petrecut cele 72 de zile în munţi, Zerbino a povestit că a fost foarte dificil şi că a supravieţuit mai ales datorită sprijinul pe care şi l-au acordat unul celuilalt.
Dificilă a fost şi întoarcerea la viaţa de zi cu zi, după o luptă cu „natura imprevizibilă”.
În prezent, Zerbino recunoaşte că, adesea, mai are coşmaruri legate de evenimentul neplăcut.
„Credinţa mi-a dat speranţă să nu mor. Niciodată nu mi-am pierdut speranţa, speranţa vine dinăuntru. Dacă nu aveam speranţă, nu ne-am mai fi făcut vreun plan de supravieţuire”, a declarat supravieţuitorul tragicului accident aviatic.
„Problema nu era mâncarea, dacă mâncam sau nu carne de om. Problema era să supravieţuieşti la -40 de grade Celsius, în miezul nopţii”, a declarat Zerbino.
Gustavo nu s-a ferit să le povestească nici fiilor săi toată întâmplarea.
Citiți principiile noastre de moderare aici!