Localnicii marchează astfel sfârşitul iernii şi intrarea în Postul cel mare al Paştelui. Tradiţia datează din anul 1801, când localnicii au protestat faţă de autorităţile otomane, care le interziseseră astfel de ceremonii. Atunci, oamenii îşi înnegreau faţa cu cenuşă, ca să nu fie recunoscuţi, şi ieşeau să petreacă pe străzile oraşului. Ei foloseau cenuşa şi ca armă împotriva celor care îi atacau.
Acum, localnicii folosesc făină colorată, iar bătălia este însoţită de cântece şi dansuri. Cantitatea de “muniţie” din acest an este apreciabilă: nu mai puţin de 1500 de kilograme de făină.
Citiți principiile noastre de moderare aici!