Sunt girocean din mosi stramosi

Cu puţin timp în urmă, membrii Consiliului Local şi conducerea Primăriei Giroc au hotătât ca familiile care aniversează nunta de argint- 25 de ani de la căsătorie, nunta de aur-75 de ani de la căsătorie si nunta de platină- 75 de ani de la căsătorie să fie sărbătorite într-un cadru festiv la Primăria din Giroc si, tot într-un cadru festiv,să fie sărbătorite şi persoanele cu domiciliul în comuna Giroc care au împlinit 90 de ani.
Iosif Avrămuţ a fost sărbătorit la 25 septembrie, odată cu împlinirea frumoasei vârste de 95 de ani, de membrii familiei şi de conducerea Primăriei Giroc când, edilul şef al comunei,
Iosif-Ionel Toma l-a vizitat pe nonagenar.  Bătrânul Iosif Avrămuţ cu părul alb-colilie, dar
încă în putere, girocean get-beget cum îi place să spună, s-a născut la 25 septembrie 1915 la Giroc, în casa în care locuieşte şi astăzi, după aproape un veac de existenţă. Casa, înaltă şi făloasă, construcţie specifică arhitecturii bănăţene de pe la 1900 este
frumoasă şi bine îngrijită. De pe şosea abia se întrezăreşte ascunsă după câţiva tei stufoşi vechi şi ei ca stăpânul casei. Familia Avrămuţ a fost întotdeauna o familie înstărită. Oameni gospodari au avut în năvlia casei tot ce le-a trebuit.
Seara, când l-am vizitat, bătrânul era la cină şi, din vorbă în vorbă, am înţeles că a crescut în dragoste şi respect pentru părinţii lui, pentru tatăl – Iosif şi mama – Solomie. Şcoala primară a făcut-o la Giroc după care s-a înhămat la munca istovitoare a paorelui bănăţean având cele 40 de hectare de pământ, dar şi păsări, animale şi vite pe care trebuiau să le crească. ”Pe la 18 ani, ne spune bătrânul, m-am însurat cu Ana, născută Coandă, femeie harnică şi tare frumoasă… Împreună am avut copiii: pe Olimpia şi Petrică.
Olimpia s-a măritat cu profesorul Murariu şi au avut-o pe Mihaela, iar aceasta, la rândul ei are un băiat, pe Daniel. Petrică, fie iertat, că s-a stins săracul, s-a însurat cu Cornelia, aici de faţă şi au avut doi băieţi. Pe Adrian şi pe Dorin. Adrian l-a avut şi el pe Bogdan şi pe Emanuela, iar Dorin pe gemenele Ana-Maria şi Diana… Vezi, dumneata, asta este o stirpe de bănăţeni care s-a întins pe câteva sute de ani şi merge înainte…”.
La cei 95 de ani bătuţi pe muchie Iosif Avrămuţ are ochii vii şi mintea ageră. Se ridică încet de la masa la care am stat de vorbă şi, chiar dacă încet, cu mare grijă, poate să meargă şi fără ajutorul bastonului.  ”Viaţa mea a fost şi grea şi frumoasă. Şi nainte şi acum! Doar cei leneşi stau şi se vaietă. Oamenii harnici lucrează şi se bucură de roadele lor. M-am descurcat întotdeauna. Am muncit împreună cu familia şi am avut de toate. Astăzi nimeni nu mai vrea să lucre şi, atunci, de unde bani? Banii nu vin din nimică şi, care vin aşa, tot aşa se duc. Am trăit în muncă şi respectul pentru muncă, pentru că aşa e bine. Nimeni nu are voie să se bucure de munca şi sudoarea altuia”.
Aşa cum stă în picioare, puţin adus de spate, pare să fi fost un om înalt şi voinic. Se duce încet spre un dulap şi se întoarce cu o diplomă acordată de Consiliul Local şi Primăria Giroc cu ocazia împlinirii a 95 de ani. ”Sâmbătă, spune, când tocmai am împlinit 95 de ani, o fost primarul la mine, domnul Toma, Dumnezeu să-i dea sănătate şi zile, să trăiască cel puţin cât mine… Mi-o adus diploma şi flori! Am cinstit împreună o răchie, am gustat nişte turtă, dar cel mai mult mi-o plăcut că or fost toţi ai mei acasă…”