Circuitul a fost construit in 2003 cu 150 milioane de dolari si organizeaza din 2004 fiecare Mare Premiu al Bahrainului; are cinci layout-uri posibile, cel folosit in Marile Premii fiind cel mai lung dintre ele – 5,412 km.
Masinile inregistreaza o viteza medie de 210 km/h de-a lungul unui tur, viteza maxima atinsa fiind de aproximativ 310 km/h – pe linia dreapta principala. Zonele de degajare acoperite cu asfalt si prezente in apropierea fiecarui viraj incurajeaza depasirile, de obicei Marele Premiu al Bahrainului fiind unul dintre cele mai interesante din sezon.
Exista patru lungi linii drepte, iar pentru a atinge viteze de varf pe cat se poate de ridicate, monoposturile sunt reglate cu pentru o apasare aerodinamica mai scazuta decat la Melbourne sau Sepang. Reducerea aderentei datorate apasarii aero mai scazute creeaza probleme de balans in sectiunile mai virajate, acolo unde supravirarea caracterizeaza comportamentul masinii. Exista cateva asemanari intre desenul acestei piste si Sepang, dar suprafata asfaltica este mai neteda si ofera mai putina aderenta. Astfel, Bridgestone vor aduce aici pneuri mai moi.
Avand in vedere ca circuitul se afla in mijlocul desertului, temperaturile din aer pot fi situate la aproape 40 de grade Celsius. Aerul este cald si uscat, similar cu ce au experimentat echipele la Melbourne, si n-ar trebui ca acestea sa intampine probleme de fiabilitate. Totusi, nisipul reprezinta o primejdie reala din acest punct de vedere, caci acesta isi poate gasi drumul catre sisteme masinii si echipele trebuie deci sa fie extrem de atente in procesele de curatare. Virajele cheie: virajul 1, unde masinile franeaza de la viteza maxima pana in prima treapta de viteza, si ultimul viraj; ambele viraje ofera o buna oportunitate de a face depasiri.
Citiți principiile noastre de moderare aici!