În 2003, l-a avut pianist la cor pe actualul primar Dominic Fritz. Robert Bajkai ne-a spus că l-a lăsat din când în când să dirijeze „Uitați acum, dirijează un oraș”, ne-a declarat organistul de la Dom.

Cum ați ales calea bisericii și să lucrați într-un lăcaș de cult?

Am copilărit la Timișoara, iar mătușa mea m-a dus la biserică de la vârsta de trei ani, la cea de pe strada care se numea Pietrosu, acum se numește János Bolyai. Și în fiecare seară m-a dus acolo, după care ne-am dus la Luna Park, care era în Piața 700 și m-am obișnuit și cu biserica și cu puțină distracție. A fost un fel de asociere și așa, încet-încet a început să îmi placă muzica, mai ales că acolo a fost mult timp un ordinarius deosebit; pe vremea lui Ceaușescu nu a fost voie să fie episcop, doar un ordinarius. Și el a fost cel care a condus dieceza și se ocupa cu muzica. Mai era un preot paroh și fiecare aducea muzică elevată. Majoritatea arhivei muzicale o avem de acolo. La acea biserică era o organistă și co-repetitioare jos pălăria. Mă uitam la ea și mereu am admirat-o cum putea interpreta orice piesă la prima vedere. Acesta este și visul meu, dar încă nu am ajuns la acel nivel.

Ce ați studiat?

Am făcut matematică-fizică la Liceul Teoretic Bartók Béla pentru că mama mea, care era căpitanul casei, și-a dorit asta. Educația am primit-o de la ea. Am dat examen la Facultatea de Mecanică Fină, dar am plecat în armată și când am revenit m-am angajat la AEM ca sculer matrițer și acolo am lucrat șase ani, am avut o echipă extraordinară. Apoi au început disponibilizările și am spus: «eu sunt tânăr, nu îi dați afară pe cei care au familii și copii. Dați-mă pe mine!» Eram tânăr și atunci am dat examen la Facultate de Muzică, parcă am intrat în altă lume. Am cântat la acordeon și pian când eram mic, mi-a plăcut foarte mult muzica. Înainte să termin facultatea m-am angajat la Domul Romano-Catolic din Piața Unirii. Lucrez acolo din 1996.

Ce ați făcut la început?

Am cântat la trei liturghii în limbile germană, maghiară și română, stăpâneam limbile acestea străine.

Câte limbi vorbiți acum?

Am învățat 27 de limbi străine, dar cel mai mult folosesc română, germană, engleză, franceză, italiană, spaniolă dintre cele europene. În afară de acestea, m-am apucat de arabă, chineză, ebraică și altele. În fiecare zi aloc o oră sau două ore pentru învățarea limbilor străine.

Fiind poliglot, faceți și ghidaj pentru turiști. Ce anume le prezentați în Timișoara și de unde vin majoritatea?

Majoritatea vin din Germania, Italia, Spania, Portugalia, chiar și Statele Unite ale Americii și prezint mai ales istoria orașului, cele patru piețe importante centrale. Am frecvent grupuri de chinezi pentru că vorbesc chineza mandarina. Cei mai mulți turiști asiatici vin din Taiwan. Din China nu prea vin din cauza situației de acolo.

Ce apreciază la Timișoara?

În primul rând apreciază multiculturalitatea. Mergând pe stradă, mă mai întâlnesc cu diverși cunoscuți și mă văd vorbind cu ei în română, germană, sârbă sau maghiară și zic: acesta este orașul în care și câinii latră în patru limbi. Și apreciază istoria, dar mai ales ce s-a întâmplat în Decembrie 1989. Duc fiecare grup la Muzeul Revoluției. Le explic din perioada în care Gheorghe Gheorghiu Dej a fost președinte și din era ceaușistă. Apreciază și clădirile renovate. Avem un patrimoniu bogat cu 14.500 de clădiri istorice. Întotdeauna le explic că orașul a avut cinci administrații diferite: maghiară, otomană, germană, sârbă zece ani, apoi iar maghiară și apoi românească din 3 august 1919. Taiwanezii sunt fascinați de oraș și mereu comandă la restaurant mâncare europeană.

Ce faceți în clipa de față la Dom?

Sunt cantor, organist și dirijor de cor, fiindcă am înființat în urmă cu 21 de ani Corul Exultate. Corul are în jur de 30 de membri, din care 25 activi cu vârsta cuprinsă între 30 și 77 de ani. Unii au plecat pentru că lucrau la multinaționale. Proveneau din Mexic, SUA, aproape de pe tot mapamondul. Am compus lucrări mici, am făcut foarte multe armonizări, în primul rând la cântecele românești, care sunt doar pe o voce. Am făcut peste 1.200 de cântece armonizate. Domul atrage foarte mulți vizitatori după renovare, mai ales în weekend.

Ce proiecte aveți pentru următoarea perioadă? Ce vă propuneți să mai faceți?

Încerc să fac conexiuni cu alte coruri din Europa, așa cum am făcut cu Corul Willibald din Munchen. Iar în data de 27 octombrie vom cânta o misă la Dom, care a mai fost cântată aici în 1937. Ne ajută foarte mult domnul profesor doctor Franz Metz. Acum, majoritatea comunelor din împrejurimi împlinesc 300 de ani de existență, ori comunitatea ori biserica și suntem invitați să cântăm. Recent, am cântat la aniversarea de 200 de ani a Bisericii Evanghelice din Timișoara. Corul Exultate este cunoscut în Timișoara și suntem invitați în multe locuri să cântăm.

Și peste hotare?

Cu corul am fost în Ungaria, Serbia, Croația, Austria, Germania. Dorim să mergem și în Statele Unite ale Americii și unde sunt colegii noștri care au fost membri ai corului, vrem să-i vizităm.

Ce sfaturi aveți pentru un tânăr aflat la început de drum? Ce ar trebui să aibă în vedere în momentul în care își alege viitoarea profesie?

În primul rând, să fie atras de profesia respectivă, pe care o alege și mai ales să-i placă ceea ce face. Dacă nu-ți place, atunci mai bine nu o faci. Trebuie să-ți placă și să ai un plan bine stabilit. Un exemplu în privința mea: vreau să mă duc în Israel cu corul și atunci atât mă străduiesc să strâng bănuții și să ajungem acolo. Și să aibă o motivație. Banii sunt importanți la ora actuală în alegerea profesiei pentru că nu poți să faci multe cu bani puțini. Noi nu avem infinit la muzică.

foto: arhiva personală

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.