Psihologul Adina Burghel le spune gravidelor și proaspetelor mămici cum pot fi gestionate fricile, cât de important este instinctul matern și de ce comunicarea sinceră cu specialiștii face diferența. Cu o experiență solidă în cadrul Maternității Bega, aceasta explică de ce anxietatea este tot mai prezentă în rândul gravidelor, cum influențează rețelele sociale percepția asupra maternității și de ce încrederea în propriul instinct rămâne esențială.

În primul rând, de ce ați ales meseria de psiholog?

Prima dată când am luat contact cu psihologia a fost în clasa a X-a, când se făcea psihologia in liceu. Mi s-a părut fascinant felul în care funcționează mintea noastră. Era o meserie relativ la începuturi atunci, eu terminând facultatea în anul 2006. În timp, mi s-a întărit convingerea că este o meserie specială. Îmi amintesc cu câtă curiozitate și pasiune mergeam la cursuri. Nu poți să îți alegi acestă meserie dacă nu iubești oamenii, dacă nu vrei să îți ajuți semenii aflați în suferință. Acesta este și motivul pentru care am ales ca și specializare, la finalul facultății, psihologia clinică.

La Maternitatea Bega cum ați ajuns să lucrați?

În anul IV de facultate m-am angajat în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Timisoara, Secția Obstetrică-Ginecologie 1, pe postul de registrator medical. Atunci șeful secției era profesorul Ioan Munteanu, cel care a și intuit necesitatea unui psiholog în maternitate. În momentul în care am terminat Facultatea de Psihologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara și am obținut dreptul de liberă practică, am dat examen pentru obținerea postului de psiholog. Când am început activitatea pe Secția de Obstetrică Ginecologie 1, am înțeles câtă nevoie există de susținere psihologică atât pentru cazurile de ginecologie, cât și pentru cazurile obstetricale. Profesorul Munteanu a fost primul din România care a făcut fertilizărea în vitro și lucrând alături de dânsul am ajuns să consiliez și cazurile de infertilitate. Cazuistica a fost atât de bogată încât mi-am făcut lucrarea de dizertație pe tema impactului infertilității asupra psihicului cuplurilor care trec prin această situație.

Apoi, secția a fost condusă de regretatul profesor Doru Anastasiu, care la fel a avut o mare deschidere și susținere în ceea ce privește activitatea psihologului în maternitate. În prezent, profesorul Marius Craina (șeful Secției Obstetrică-Ginecologie 1) și întreg colectivul Maternității Bega contribuie la buna desfășurare a activității medicale și manifestă o grijă continuă față de pacienți.

Care sunt temerile gravidelor, ale femeilor care au născut recent, dar și ale celor care se străduiesc să rămână însărcinate?

În ultima perioadă, femeile însărcinate, dar si proaspetele mămici trăiesc o anxietate foarte mare legată de faptul că nu vor face față noului rol de mamă sau că poate nu vor face suficient pentru copilul lor. Sunt paciente care îmi cer un ghid și mă întreabă: „Cum îmi dau seama din ce motiv plânge bebelușul? Ce mă fac dacă intru în panică sau nu mă descurc?” Rolul de părinte de nou născut se activează pe bază de instinct, pe a avea încredere în tine că vei ști ce ai de făcut, pe a-ți acorda timp să te obișnuiești cu noul rol, cu noua responsabilitate.

Cea mai mare și importantă responsabilitate din viața oricărei femei este a deveni mamă. Viitoarele și proaspetele mămici sunt bulversate de multitudinea de informații disponibile, iar stările emoționale tensionate ale proaspetelor mămici se datorează neselectării informației reale. E important să avem încredere în noi că vom ști (inclusiv la nivel de instinct matern) ce e de făcut cu copilul nostru nou născut, sau cum să identificăm nevoile lui.

Din păcate, stresul cotidian și-a pus mult amprenta pe sănătatea noastră emoțională, iar cazurile cu patologie psihiatrică asociată au crescut mult în ultima perioadă. Sunt gravide care vin cu atacuri de panică, anxietăți cu tratament sau fără tratament, cu tot felul de forme de depresie.

Este de vină și bombardarea informațională din toate mediile?

Eu cred că da. Atunci când uităm să ne mai uităm în interiorul nostru și tindem să privim tot în exterior, pe rețelele sociale, căutăm videoclipuri cu persoane care ne spun cum ar trebui să reacționăm în anumite situații, uităm de noi, și nu mai știm că în interiorul nostru e tot ce avem nevoie să știm. Răspunsul e în tine, dragă mămică, și cu siguranță vei ști ce ai de făcut și cu copilul și cu tine și cu viața ta. E nevoie doar de conectare și de detașare, rupere de tot zumzetul cotidian.

Cum le puteți ajuta?

În cadrul Maternității Bega, marea parte a activității psihologului presupune informarea leuzelor privind stările emoționale din perioada postpartum, informații privind schimbarea dinamicii familiei. O etapă foarte importantă din consilierea psihologică în maternitate o reprezintă normalizarea stărilor emoționale ale proaspetei mămici: e normal să îți fie teamă, e normal să ai gânduri sau temeri. Toate mamele trec prin aceste situații, însă doar luându-ți copilul în brațe și ținându-l aproape de tine vei învinge frica. De asemenea, le spun că este în regulă să plângă pentru că de foarte multe ori primesc informația „nu plânge că pierzi laptele, nu plânge că e semn de depresie”. E normal să și plângi. Ventilează, vorbește despre ce simti și mai ales caută ajutor atunci când ajungi acasă și vezi că ceva nu e regulă cu tine.

Împreună cu colega mea, psiholog în cadrul Secției de Neonatologie, desfășurăm tot felul de activități cu mămicile de copii prematuri îndelung spitalizate.

Tăticii se implică suficient din experiența practică?

Mă bucur mult să vă spun că la cursurile de pregătire pentru naștere pe care le desfășurăm în cadrul Maternității, graviduțele vin însoțite de parteneri. Aceștia își manifestă dorința de a asista la naștere, ceea ce se poate întâmpla, în anumite condiții de siguranță. Viitorii tătici adresează multe întrebări la curs și sunt interesați să știe cum pot să se implice în noua viață de familie. Eu insist foarte mult pe rolul tatălui, le spun și mamelor că trebuie efectiv să facă un pas în lateral și să îl lase și pe tată să intervină. E extrem de importantă implicarea tatălui încă de la începutul vieții nou născutului pentru că de acum se pun bazele relației celor doi. Implicarea tatălui este esențială și pentru mamă, pentru că aceasta înțelege că are un sprijin și nu se mai simte singură.

Aceste cursuri sunt accesibile doar pentru pacientele de la Bega sau poate să vină oricine?

Orice femeie însărcinată poate participa la aceste întâlniri de pregătire pentru naștere, care au loc în fiecare zi de joi, de la ora 10. Întâlnirile sunt susținute de medici obstetricieni, neonatologi, psiholog, asistent social, moașe.

Ce informații sunt dornice să afle viitoarele mămici?

În primul rând, vor să știe ce se întâmplă în momentul când ajung la spital, pregătite să nască. Cum sunt condițiile din spital, ce trebuie să își pregătească în bagajul pentru maternitate

Chiar dacă este o clădire nouă?

Da. Încă există mentalitatea legată de faptul că venind la spital, vor avea nevoie de ajutor de la cineva din exterior. Noi, întreg colectivul, suntem aici să le sprijinim, încurajăm comunicarea, le încurajăm să ne spună ce temeri au. De asemenea, doamnele sunt informate că li se va explica tot ce li se întâmplă în timpul nașterii naturale. La întâlniri demontăm tot felul de mituri din trecut, care se transmit din generație în generație legate de îngrijirea copilului.

Care ar fi miturile greșite?

„Nu plânge că pierzi laptele!” Nu există așa ceva. E normal să plângi sau să fii mai sensibilă decât înainte de sarcină. E mult mai sănătos să descărcăm emoțiile prin plâns decât să ne închidem în noi și să nu ventilăm ce simțim. Mai există tot felul de mituri legate de nașterea naturală, că li se fac diverse manevre fără să fie întrebate. Personalul medical are grijă să demonteze miturile acestea. Noi încurajăm foarte mult comunicarea. Avem nevoie ca pacienta să ne spună: îmi este teamă de…; am gândul acesta; oare o să mă doară tare? Așteptăm orice fel de întrebare și atunci știm cum să ne raportăm la pacientă tocmai pentru a face actul nașterii o amintire plăcută.

Am observat că, în ultimul timp, tot mai multe fete rămân însărcinate la 16-17 ani. Cum gestionați aceste cazuri?

Avem destul de multe minore, într-adevăr. Împreună cu asistentul social ne ocupăm îndeaproape de cazurile acestea. Ținem legătura cu protecția copilului, ne asigurăm că familia minorei știe de sarcină, verificăm dacă sarcina a fost consimțită de către tânără.

Și la cealaltă extremă, sarcinile la peste 40 de ani?

Avem mămici și din această categorie de vârstă. În ultima perioadă, s-a schimbat raportarea la momentul planificării unei sarcini. În trecut, femeile rămâneau însărcinate îm jurul vârstei de 20 de ani, iar acum, datorită schimbării priorităților precum avansarea în carieră, achiziționarea unei locuințe, stabilitate financiară, sunt gravide care la 39 de ani devin mămici pentru prima dată.

Ele ce temeri au?

Aceleași. Temerile sunt comune, indiferent de vârstă pentru că nu au legătură cu vârsta, ci cu unicitatea experienței.

Ce proiecte mai aveți în vedere la Maternitatea Bega?

Continuăm cursurile de pregătire pentru naștere, care se desfășoară în fiecare joi, în cadrul maternității. Facem întâlniri cu mămicile de prematuri. Recent, am făcut mărțișoare împreună cu ele. Mămicile de prematuri petrec câteva săptămâni sau luni în spital până când copilașii cresc și pot să meargă în siguranță acasă. Atât eu cât și colega mea ne întâlnim cu ele zilnic, facem ateliere de terapie prin artă: desenat, pictat, croșetat.

Dar în plan personal?

În afara spitalului, susțin ateliere de dezvoltare emoțională pentru copii pe diferite categorii de vârstă: de la grădiniță până la preadolescenți și adolescenți. Este vorba despre ateliere de vorbit în public. Am susținut genul acesta de ateliere inclusiv în școli. E important să învățăm copiii să vorbească în public, să-și depășească emoțiile, să fie pregătiți pentru când vor avea de susținut prezentări.

De asemenea, am sustinut ateliere de prevenție și informare în ceea ce privește bullyingul. Este o problemă tot mai des întâlnită, încă din mediul preșcolar. În mediul școlar, această problemă capătă o nouă formă, și anume cyber-bullying-ul: atunci când hărțuirea are loc pe rețelele de socializare, pe grupurile copiilor de WhatsApp. Copiii trebuie să știe că și atunci când cineva te hărțuiește in mediul online e o problemă.

Ce ar trebui să aibă în vedere un tânăr când își alege viitoarea meserie?

Copiilor mei le spun așa: „e important să îți găsești o meserie pe care să o practici cu drag, cu pasiune. Să știi că atunci când te trezești dimineața pleci cu entuziasm la muncă și te întorci acasă cu sufletul plin. Acesta e criteriul, să-ți alegi o meserie pe care știi ca o vei practica cu pasiune toată viața.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.